Enciclopedia Dacica

duminică, 22 iulie 2012

Cugirul duminical

Drumul.

Pădurea.
Târgul.

12 comentarii:

  1. frumos Cugirul asta domle'!:)
    noapte faina....

    RăspundețiȘtergere
  2. Daaaa! E in patrimoniul UNESCO! Si in "Cele 7 minuni ale lumii"!!!
    Multam, la fel!

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-o buna zi ..o voi lua spre Cugir !

    Buna dimineata !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      Multumesc pentru gandul frumos!
      "O buna zi" incepe cu "buna dimineata"?

      Ștergere
  4. Am fost pe-acolo. Undeva, la o cabană, mai spre munte... Faine locuri. Curate și liniștite. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata!
      Corect, astea sunt "castigurile" zonei: nu e trafic, nu e industrie, einsa multa liniste!

      Ștergere
    2. Ador pădurea!
      Cu potecile, șoaptele, miile de nuanțe, spaima și bucuria, adierea și luminișurile ivite de după copaci bătrâni, legănându-și abia perceptibil bănuții de frunze!
      Știu undeva,la margine de oraș, o pădure de aluni.
      Avea o(cea mai) nemaipomenită potecă .
      Toamnă de toamnă, eu și câteva colege de liceu ne întorceam pe jos,acasă, de la internatul liceului.
      Ca să n-o pierd, mi-am ascuns-o în suflet!

      Ștergere
    3. Frumoase cuvinte...
      Îmi aduci aminte de copilărie, mergeam cu vaca în pădure şi cea mai frumoasă zonă se numea "salcâmii mari"... Salcâmi groşi, scheletici, înalţi, cu frunzele aruncate spre nori, totul părea un templu... Şi ecoul era "de pe altă lume"... Multe tufe, întotdeuna ne întâlneam cu bufniţe, cu căprioare, cu vulpi... O adevărată "dumbravă minunată"...
      În liceu îmi desenasem acel colţ de pădure şi în orele libere, duminica, mă plimbam printre salcâmi!
      "Salcâmii mari" au fost defrişaţi dar au rămas în suflet!

      Ștergere
    4. Și mai știu și un târg, târgul de vineri! Am revăzut locul, în urmă cu doar trei zele, am ajuns cam târziu, doar hârtii și peturi aminteau că pe acolo au trecut pași.
      Pentru mine, târgul de vineri, de la Corbii Mari, înseamnă un drum de întoarcere, când tata a hotărât că sunt suficient de mare, să strunesc caii. Aveam vreo zece ani, cred, el a ațipit, caii au simțit mâna firava , au luat-o la trap.
      Și au schimbat drumul. Puțin a lipsit să ajungem în lacul din marginea satului.
      Lacul este și astăzi.
      Și amintirea mea.
      Și spaima.
      Și clipa de basm , rătăcită printre ierburi și clipocit de copilărie!

      Ștergere
    5. Târgul...
      Se ţinea o singură dată pe an, de "Ziua Crucii", era un eveniment mai aşteptat decât vacanţa de vară!
      Dar era târg, cu comedii şi comedianţi, cu "Roata norocului", cu trageri la ţintă, cu îngheţată pe băţ, cu halviţă...
      Drumul era o nerăbdare la dus (şapte kilometri de mers pe jos...) şi o grozavă oboseală la întoarcere, parcă drumul era mai lung, mult mai lung...

      Acum, aici, târgul e o mică glumă! Aceeaşi oameni care sunt de luni până sâmbătă în "piaţa maică" se întâlnesc duminica în "piaţa mare", adică la... târg!

      Ștergere
  5. `Ziua Crucii`? adică 14 septembrie, da?
    Târgul Titului!

    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2008/01/fotografie-de-familie.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit... "Unde esti, copilarie, cu-amintiri, cu targ cu tot"... (adaptare "dupa ureche") :))

      Ștergere