Enciclopedia Dacica

marți, 17 iulie 2012

Ferestre


Tu şi poemul...

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja
Precum lumina viței pe araci,
Nu-i risipi acestei clipe vraja
Acum când scriu, privește-mă și taci.

De unde vine-această înfiorare
Când te apleci din setea mea să bei?
În ochii tăi mirați e sărbătoare
Și poți îngenunchea păduri cu ei...

Nu-i mântuire fără de păcat,
Nici norul în văzduh fără de ploi,
Ascultă cum se înalță împăcat
Cuvântul ca o rugă dintre noi.

Nu-i risipi veciei mele vraja
Atunci când scriu, sărută-mă și taci,
Tu ești în gândul meu de-a pururi straja,
Hai, spune-mi ce ai vrea cu el să faci?

Nicolae Nicoară-Horia


2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Da, cunosc autorul de multi ani, ne-am "intalnit" pe un site literar! Are poezii foarte frumoase.
      Si textul postarii tale e minunat!

      Ștergere