Enciclopedia Dacica

luni, 23 iulie 2012

Unde eşti?



Mă strigă iarba...

Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Cum mergeam cu tata în pruncie,
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe Dealul meu, uitat în Poezie...

E iulie, de-acum acolo ştiu
Se coc cireşele- ce Sărbătore!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare...

Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori...

Tata coseşte-acum în veşnicie-
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Pe Dealul meu durut din Poezie
E-atât de multă, Doamne şi de arsă!...



Nicolae Nicoară-Horia



video

8 comentarii:

  1. Superba imaginea! Superba poezia! Exceptional filmuletul, Vasile Dumitru... Asa mult imi place si mie, sa ma plimb prin iarba mare si sa aud zumzetul albinelor. Pentru cateva clipe, m-am simtit acolo. Iti multumesc pentru clipele de delectare pe care ni le-ai oferit, Vasile Dumitru!
    O seara cat se poate de frumoasa iti doresc, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. te rascolesc amintirile.....frumoase versuri !

    RăspundețiȘtergere
  3. :)
    pe dealuri prin padurice....
    i-ai dat o mana de ajutor nu!!! asa de dragul miscarii :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inseamna ca ai ochii verzi, te maschezi perfect printre frunze... :))

      Ștergere
    2. nu am vrut sa deranjez...
      nu-s prea verzi....bat spre gri :))

      Ștergere
    3. Gri? De aici se trage preferinta pentr alb-negru? :))

      Ștergere