Enciclopedia Dacica

marți, 17 iulie 2012

Într-o seară de vară




DESPĂRŢIRE

Iubito, a sosit Poştalionul
din vremuri vechi, urcând
spre veşnicie,
bunicul ne trimite gramofonul
să ne îndemne la o sindrofie

Mâine în zori, când va porni spre stele
Poştalionu-i plin cu vise-apuse
Şi doar un loc e liber sus, pe capră,
Lângă birjarul ce demult se duse

Iubito, ce să facem, că pe locul
acela, doar un singur vis încape
iar eu am ordin să ajung la stele
cu nimeni din cei dragi îndeaproape

Să dăm cu zarul n-are rost, se ştie
că zarurile vietii-s măsluite
aşa că spune-mi limpede : "acuma
urcă tu sus lângă birjar, iubite

Eu voi veni la cursa următoare
când Poştalionul poate trece iară
din vremuri vechi, urcând
spre veşnicie
cu gramofonu-mpachetat în poală".

Iubito, Poştalionul este gata,
să nu mă mai aştepţi la prânz acasă
dar eu te-aştept,
la cursa următoare
ca singura din veşnicii mireasă...

Stefan Romeo Ghioc


TATĂL

Mai mereu încruntat şi nedrept, prematur,
având părul şi gândul şi sufletul sur
ne-amintim de el doar în scurte clipite
ca pe-un ciudat meteor- trecător
pe-ale vieţilor noastre orbite...
Nespunând niciodată
de ce sufletu-l doare
chiar şi-atunci cand goleşte un biet blid cu mâncare,
umil că nu poate aduce mai mult
pentru cei ce-i iubeşte-arzător
nu-n cuvinte, ci-n gând...
Mai mereu posac şi parcă veşnic învins,
mai mereu suduit
c-a băut vreo cinzeacă
pentru ca rănile sufletului
trecător să-i mai treacă...
Ne-amintim de el doar în scurte clipite,
mai ales când pleacă
de pe ale vieţilor noastre orbite,
lăsându-ne singuri dintr-odată
şi goi
de iubirea aceea profundă şi mută,
neînţeleasă de noi...

Stefan Romeo Ghioc

Tatăl


11 comentarii:

  1. Poeziile sunt primite prin mail, insotite de acest text:
    "Salut, cetatean al orasului Cugir !
    Din cand in cand mai intru pe gramofonul tau, si vad ca existi si respiri, deci, e de bine.
    Am fost si eu la o lansare de carte, post-mortem, Stefan Romeo Ghioc.
    Spune-mi daca-ti plac poeziile!
    Toate cele bune!"

    Mi-au placut, si inca foarte mult!
    Toate cele bune si tie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma alatur si eu la spusele tale .... :) O zi faina sa ai :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur, pescare! Uite cum confirmi tu spusele mele: pescarii sunt, in primul rand, visatori!
      Zi faina si tie!

      Ștergere
  3. chiar mi-au placut poeziile desi citesc poezii atat de rar!!
    rar dar cu placere...:P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Normal... Pescarul este un visator, ascuns printre trestii sau sub ramurile unei salcii, petrece ore in sir cu privirea pierduta in speranta crapului urias...
      Si un fotograf e la fel, in fiecare imagine e o poezie condensata, ca roua!
      Iti imaginezi ce haos e in capul unui pescar-fotograf? :))

      Ștergere
  4. Placut,sensibil,greu,dureros,adevarat,a lacrimi aduceri aminte.
    Imi place.Adica spune in locul meu ce nu sint eu in stare,decit sa gindesc uneori,in clipe.
    Voi mai cauta Stefan Romeo Ghioc cu speranta ca poate fi gasit si citit pe-aici pe ecrane.
    La celalalt nu ma bag,ca prea e cu...gramofon.
    Multumesc tie si celui care ti-a trimis mailul!
    Alexandru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inca nu pot sa raspund la comentariu, pentru ca nu e nimic de raspuns, asa este cum spui, sunt sentimente pe care le avem toti, cu siguranta, dar unii au harul de a le si exprima in cuvinte...
      Multumesc in numele meu si al surorii mele!

      Ștergere
  5. Aceasta postare este o dovada in plus ca si tristetea poate sa fie exprimata frumos. Felicitari!
    Din pacate (sau din fericire?) Postalionul aproape intotdeauna are doar un singur loc liber...
    Cat despre parinti, fie tati sau mame, cred ca toti pleaca fara ca noi sa avem timpul si intelepciunea de a intelege acea dragoste care mai tarziu ne lipseste cumplit.
    Nopti si zile frumoase!
    Tunde

    RăspundețiȘtergere
  6. Ar fi mai frumos fara tristete...
    Multumesc, la fel si voua!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragii mei dragi am dat din dor de... tatal meu mult iubit de acest blog si va multumesc ca oameni pe care nu ii cunosc de la asa mare distanta de tulcea vorbesc atat de frumos de tatal meu... scriu acum cu lacrimi dar de bucurie o tristete fericita e oare posibila?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata!
      Condoleante!
      Tatal dumneavoastra s-a intors in Poezia ce i-a gazduit sufletul in anii vietii! Acum se odihneste, iar noi ne bucuram de roua ramasa aici, in iarba de cuvinte!
      Da, "tristetea fericita" este posibila, este sentimentul trait la final de vacanta sau de tabara, cand, in jurul focului ne bucuram si zambim dar stim ca nu ne vom revedea!
      Acum, aici, suntem in jurul "Focului" aprins in inima tatalui dumneavoastra!
      Odihneasca-se in pace!
      Sa ne bucuram de ce a lasat pentru noi!
      O zi buna sa aveti!

      Ștergere