luni, 19 noiembrie 2012

Noapte de noiembrie


"Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone..."

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

George Bacovia


19 comentarii:

  1. Bună seara, Vasile... Un regal poetic - şi nu exagerez. Poate că sunt un pic subiectiv (dar asta se acceptă, nu-i aşa?), fiindcă Bacovia este poetul care s-a apropiat foarte, foarte mult de sufletul meu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un poet care patrunde in cele mai adanci unghere ale sufletului, si daca vrem, si daca nu vrem, Bacovia!
      Ma surprinzi, nu am remarcat nicio "tusa" melancolica in versurile sau in poemele tale!
      Imi imaginez un car roman, cu cai incordati, drapati in purpura, cu un soare coborat pana pe zidul arenei, sa vada mai bine, cu spectatori in tribume invesmantati an galben, in alb, in albastru, totul e freamat, totul e culoare si sunet, barbatul din car cu mainile incordate, inundat de dorinta, priveste spre locul unde, sub frunze de palmier, ochi migdalati clipesc spre el, pentru el, trecand de tunica de bronz aurit, mai aproape, mai adanc...
      Asa vad eu poezia ta!
      Dar... voi fi mai atent la viitoarea citire!

      Ștergere
  2. Verlaine si Bacovia - interesanta combinatie! :)
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-au intalnit in ceata! Totul e posibil! :)
      Seara frumoasa si tie!

      Ștergere
    2. păi simboliștii nu se întîlnesc, ptr a se piere, oriunde, chiar și în ceață ???

      dacă l-ai adus și pe Yanis, mă declar învins
      depun armele

      Ștergere
  3. Bună Vasile!
    Îmi place Bacovia!
    O săptămână frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Servus, Elena!
      Si mie imi place, si sunt convins ca place multora! Nu trebuie sa fii neaparat trist, suparat, melancolic sau bolnav (Doamne-fereste!) ca sa placa Bacovia, e un poet foarte sensibil, zugraveste tablouri acolo unde multi nici macar nu privesc, gaseste ecouri adanci in locurile aride din noi...
      A scris mai frumos decat Arghezi in "Flori de mucigai" dar boala i-au turnat plumb in aripi...
      O seara si o saptamana placuta si tie!

      Ștergere

  4. tare faina alegere pentru o noapte de noiembrie!
    brrr...mi se facu frig si dor si frica si parca imi vine sa si plang...dar trece.

    RăspundețiȘtergere
  5. vechi si totusi nou...:)

    "variaţii...
    arhitecturi,
    călătorii,
    tăceri".
    (g.b. - spleen)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A avut dreptate! Ne-am intalnit in liceu si de atunci calatorim si tacem impreuna!

      Ai dreptate, desi e mai batran ca mine, e, totusi, aici!

      Ștergere
  6. Hermoso sitio, con una entrada muy otoñal llena del colorido propio de la estación.
    Te dejo un fuerte abrazo desde Uruguay!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Muchas gracias!
      Me siento honrado de visitar su blog de elegancia impresionado!
      Una noche llena de estrellas para ti!

      Ștergere
  7. „De atatea nopti aud plouand... aud materia plangand... e noapte si ma duce-un gand... spre locuintele lacustre”

    RăspundețiȘtergere
  8. Lasă-mi, toamnă...
    de Ana Blandiana

    Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,

    Uite, ochii mei ţi-i dau.

    Ieri spre seară-n vântul galben

    Arborii-n genunchi plângeau.



    Lasă-mi, toamnă, cerul lin.

    Fulgeră-mi pe frunte mie.

    Astă-noapte zarea-n iarbă

    Încerca să se sfâşie.



    Lasă, toamnă-n aer păsări,

    Paşii mei alungă-mi-i.

    Dimineaţa bolta scurse

    Urlete de ciocârlii.



    Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi

    Fructele şi lasă

    Urşii neadormiţi, berzele neduse,

    Ora luminoasă.



    Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai

    Plânge-n soare fum.

    Înserează-mă pe mine,

    Mă-nserez oricum.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mor de ciuda ca nu-mi amintesc decat doua cuvinte din "replica" eminesciana pe care voiam sa o plasez...
      "Ma-ntunec!"...
      Asta e, varsta, mama ei!
      Poezia Anei e un bocet coplesitor, nu spun nimic nou, nici nu am pretentia, vreau doar sa spun ca sunt atras si respins in acelasi timp, atras de frumusetea tragicului, respins de un singur cuvant, nefericit crosetat in metafora, "parerea mea"...
      "Urlete de ciocarlii"...
      E atat de dizgratios, de nefericit, de agurid (asta imi apartine! m-am dat naibii!), de ciudat! Ciudat? Asa simt, ma arunca din atmosfera lamentatiei grecesti in balamuc!
      Scuze, Ana Blandiana!

      Servus, SLVC!

      Ștergere
  9. Tot ce cu "noapte" incepe imi place - e clar!
    Imi place cum scrie Bacovia, imi place franceza si-mi place si ceata! Cand Natura e trista sufletul meu se insenineaza! Las Natura sa planga si sa se intristeze pentru mine! E treaba ei sa o faca! Ea are si roua si bruma si ceata! :)
    Buna dimineata! Sa iti placa viata! :)

    P.S. Am dedus ca "parfumul de paracetamol" e chiar "pe bune" (am crezut ca glumesti)... Maine sa nu mai ai nevoie de pastile! Maine - cel mai tarziu! - sa nu mai ai nevoie de ceai decat de placere! Sanatate sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am inteles, sa traiti! :)
      Mai, ceata e intotdeauna fabuloasa, e ca o poarta spre alte taramuri, asa cum am scris pe undeva prin comentarii - in copilarie, serile de noiembrie erau ca o lume a basmelor reala-ireala, vizibila si totusi... ascunsa, dar acum uite, e aproape zece ziua si e tot ceata afara, de o saptamana ceata ma-nconjoara...
      Ar fi culmea sa ies pe usa si ma trezesc in Australia!!!
      Am transmis ultimatul guturaiului! Sa vad pe unde scoate camasa... de ceata!
      Buna dimineata!

      Ștergere