miercuri, 30 ianuarie 2013

Conferinţa de presă

Ştiri de la Orizont


 Într-o postare recentă a apărut pe blog un fel de poză a unui artefact descoperit chipurile pe autostrada Sebeş-Alba sugerându-se faptul că acesta ar fi putut fi vreun autostopist preistoric, sau chiar mai rău, vre-un fost campion olimpic la tras la TIR pe autostradă.
Sunt nevoit să precizez că poza respectivă este o copie obţinută fraudulos şi nu de către specialiştii muzeului de istorie şi arheologie Alba cum s-a afirmat, ci de către meseriaşii din cooperativa meşteşugărească stradală Alba-Neagra, în scopul valorificării ilegale a acesteia.
  În realitate, artefactul original se află bine păzit în filiala Drumul Taberei a lui SC Cugyr Internaţional şi va fi transferat zilele acestea la sediul central spre a fi expus.
Adevărata locaţie în care a avut loc această descoperire se află pe malul opus al lacului Balta din apropierea localităţii Fabrica de Armament Cugir.
Artefactul reprezintă un om cu studii, care gândeşte şi pescuieşte în poziţia pe vine, poziţie firească dealtfel avându-se în vedere faptul că mai erau câteva milenii pâna să se descopere veceul cu oală şi apoi cel cu vas.
Până la acest stadiu al cercetărilor nu s-a putut încă stabili dacă artefactul gândea pescuind sau pescuia gândind, dacă nu cumva chiar facea altă treabă în poziţia respectivă.
După alte cercetări şi studii aprofundate, arheologii au stabilit prin metoda citirii directe de pe certificatul de naştere găsit in sacoşa artefactului, că acesta provenea din localitatea Hamangia din judeţul Delta Tulcei şi avea domiciliul stabil într-o barcă de pe Sulaina Cenal.
S-a mai stabilit că ulterior acesta a migrat înspre munţi, sătul fiind de peşte marin sau oceanic congelat din marea Neagră, un lac mare care pe vremea aceea se vărsa cu peşte cu tot în delta care trecea prin Hamangia.
Odată ce Gânditorul de la Hamangia a ajuns şi a dat startul sezonului de pescuit în apele militare din Cugir, el a primit numele conspirativ Pescuitorul de la Hamangir.

  În fine, după ce s-a stabilit locul de origine, vârsta şi ocupaţia artefactului, oamenii de ştiinţă au trecut la un proiect foarte ambiţios. Folosind metoda bombardării cu izotopi radioactivi şi cu alte mijloace nucleare specifice aderării Cugirului la NATO, cercetătorii au reuşit să pătrundă în capul de piatră al Pescuitorului şi să afle la ce se  gândea el atât de adânc în acele vremuri. 
    Un gând care a fost scanat în mintea împietrită a artefactului se referea la un proiect de mare viitor care viza breasla mincinoşilor, care urma să revoluţioneze şi să facă pescuitul mult mai eficient decât cel pe care-l practica el în acele vremuri, cu undiţa de bambus de import made in China. 
Pâi dacă în Cugirul mileniilor viitoare era mai uşor de găsit în talcioc armament şi muniţii decât undiţe, gută, ace şi brice, atunci de ce nu s-ar putea pescui folosind tehnica militară? 

  În fine, ultimul gând pe care oamenii de ştiinţă l-au găsit împietrit de milenii în capul Pescuitorului de la Hamagir era un vis frumos şi romantic, care se referea la viaţa lui particulară din afara orelor de program.
Se gândea cum că ce frumos ar fi să aibă şi el o negânditoare de Hamangir, care să-i fie aşa, un fel de soţie, adică s-o ţie numai el. Si care să-l aştepte seară de seară acasă când vine obosit de la pescuit sau de pe şantierul arheologic cu o zeamă aburită de peşte, că s-a săturat de atâta conservăraie, de E-uri, de alte chimicale preambalate şi chiar şi de sandvişurile de lipie cu lipie. 
Aşa cum are şi îngâmfatul ala de mai sus, de pe craca de la doi şi mamăăăă! ce încântat este el de primitiva lui. Până şi amărâtul ăla din scorbura rupestră de la demisol are una, cam bolovănoasă ea, dar ce contează, bine de el ca o are.
  Mai departe cercetătorii au găsit şi portretul robot al negânditoarei sale, pe care Pescuitorul îl creionase cu dalta în închipuirea sa.
Păi aceasta trebuia să fie frumoasă, plinuţă şi mai ales tot timpul acasă.

Să fie mută precum o statuie ca să nu îl cicălească la gândire şi ca să nu facă adiţionale bârfind ore întregi cu vecinele.
Să nu fie prea fripturistă decât atât cât sâ nu aibe porniri vegetariene şi să-l muşte noaptea în somn de mărul lui Adam.
Să nu fie blondă ca să scoată preistoricii ăia primitivi bancuri despre ea, dar nici neagră ca gripa aviacioară.
Şi să-i facă dacă s-ar putea şi nişte gânditori mititei.

Dar nuuuu, mai bine asta nu! Că ăştia se gândesc numai la prostii, au în capetele alea tari numai telefoane mobile, laptop-uri, table PC-uri, cer toată ziua de mâncare şi când ţi-e lumea mai dragă te mai cheamă şi diriga că au rămas repetenţi căteşi doi-trei de-o dată. Pe ăştia lasă-i mai încolo, când or veni vremuri mai bune şi când or veni ăia cu reforma în învăţământ.

   În final, arheologii, cercetătorii şi întreaga lume ştiinţifică au fost uimiţi de gândirea profundă, sensibilitatea umană, dar şi de previziunile Pescuitorului de la Hamangir.
Întradevăr, Cugirul avea să devină peste milenii o fabrică de armament.
Mincinoşii din zilele noastre folosesc curentul electric, carbidul şi alte materiale explozive la pescuit.
Un singur lucru nu avea să i se împlinească: hamangiroaica frumoasă, harnică, tăcută şi negânditoare încă nu a aparut, încă nu a brevetat-o nimeni.
Cu toate că a împietrit aşteptând-o milenii de-a rândul.
Ceea ce nu a gândit el este câ nici bunul Dumnezeu nu crede că o s-o apuce.
                                        SC Cugir International, filiala Drumul Taberei
                                        A consemnat pentru dumneavoastra,  
                                        muzeo-ologul de serviciu  Make

 *******************
Nota: materialul a fost trimis prin valiza diplomatica! Sunt multe afirmatii nesustenabile stiintific si/sau contradictorii! Ne rezervam dreptul de a pune stangul pe replica in editia de maine!

35 de comentarii:

  1. :))
    Văleu, ce imaginaţie ai!!!
    Excelente desenele! De text, ce să mai zic?! M-ai făcut să râd în hohote.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. apai sa nu ma oftic?
      make exista, niciun cuvintel nu-mi apartine!

      Ștergere
    2. Nu te oftica fiindcă ai calitatea de prieten şi meritul că l-ai împărtăşit cu noi. Şi-i musai să ne faci cunoştinţă cu dânsul!
      Doar n-o să ratăm întâlnirea virtuală cu un astfel de umor!!!!!
      Are blog? Dă-l în vileag şi vei primi nemăsurata noastră recunoştinţă.
      :))

      Ștergere
    3. pai a mai comentat pe aici...
      sa ii cer voie, ca e timid rau!
      ma mir ca nu i-ai vazut operele publicate pe blogul meu, fara voia lui!
      make e un pseudonim, numele este Makelangelo (vezi postarea "balcona sixtyna") iar prenumele Makeavelli, dupa cum a invartit itele pe aici...
      raspunde la formula magica "makeeee, fa-te ca lucrezi!"... :))

      Ștergere
    4. :)))))))))
      Nu-l văzui, că nu citesc chiar toate comentariile...

      Auzi la dânsul: "balcona" sixtină... Mor de râs!

      "Make a fake", zic eu uneori şi cred că se potriveşte nu doar pentru că rimează. :))
      Şi dl. Make e convingător atunci când se face că lucrează? Că în privinţa umorului pe mine m-a convins: e grozav!
      :)))))))

      Ștergere
    5. eeee.... secret! amintiri! pe cand eram amandoi ingrijitori la spatii verzi sloganul era "make love", acum a ramas cu sloganul... :)

      Ștergere
    6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    7. ups! si eu ce trebuie sa spun daca tu ai un pui dolofan si frumos? "sa-ti traiasca"? :)
      seara buna sa ai!

      Ștergere
    8. Repostez comentariul, după ce l-am corectat:

      make love, not war... Aşa era, de fapt, da' eu văd că vă arde de război.
      :))

      Spun prostii, toată viaţa noastră e un război. Mult, prost şi fără rost!
      Şi gata cu discuţia asta, că acu' am în braţe un pui de depresie frumos şi dolofan care se grăbeşte să crească ca făt-frumos.
      :))

      Ștergere
    9. pe atunci faceam si una si alta...
      acum doar cu varul ne mai intalnim, prin parcuri, primavara! :)

      Ștergere
    10. Poi, tu ai putea să spui: "să nu te pună careva să mi-l dai mie că..."
      :))))))
      Că "să-ţi trăiască" ai zis deja.

      Serios, ce să spui despre asta? Nimic, fireşte. Eu doar spuneam că prefer să schimb subiectul inainte să-nceapă ăsta micu' să crească.
      :))))))

      Ștergere
    11. pfff, e contagios? se ia de pe taste? atunci ma uit la tv... :)

      Ștergere
    12. Da, dar acum aveţi un motiv in pluc să faceţi haz. Şi uite că vă iese. E chiar frumos!
      :)

      Ștergere
    13. Nu, nu se ia fiindcă nu-l dau. Sunt egoistă! Depresia o păstrez doar pentru mine.
      :)

      Ștergere
    14. multumim! date secrete: make a fost liderul spiritual al gruparii culturale "brigada artistica"... ehe... fugit irreparabile tempus... a naibii contradictie, timpul fuge mai repede in baston...

      Ștergere
    15. ...din fericire!
      :)
      Lasă, că e mai bine ca timpul să se mişte lent atunci când omul e tânăr, ca să aibă vreme să se bucure de viaţă.

      Ștergere
    16. Nu cred nimic până nu văz...blogul lui Make.
      :))

      Ștergere
    17. dar nu m-am gandit "sa fie invers"... as prefera timpul sa stea in loc 120 de ani si atunci PUF si gata, fara bastoane, miopie, reumatisme si alte gadgeturi... :)

      Ștergere
    18. N-ai gusturi proaste! Îmi place ideea, deşi...120 ani în aceeaşi carcasă... cre'că m-aş plictisi. Asta dacă ea n-ar fi una de top, desigur.
      :)

      Ștergere
    19. chestia cu "aceeasi carcasa" e dialectica! nu te obliga nimeni sa te uiti la aceeasi carcasa sau sa dormi in pat cu aceeasi carcasa... :)

      Ștergere
    20. Mda. E interpretabil. Apoi, s-ar putea rupe pe la cusături de atâta întrebuinţare. Orişicât, vorbim de 120 ani, nu?
      :)))))))))))))

      Ștergere
  2. :))) imaginatie, nu gluma, daaa...

    - de doua zile tot pescuiesc si inca nu am prins nimic.
    - mai, ai dracului pestii astia ! da' cu ce dai?
    - cu pietre ...

    o seara placuta! :)


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daaaa, imaginatie de lunga durata! de treizeci de ani stiu eu, cu siguranta datarea cu carbon i-ar gasi izvorul undeva printre dinozauri... :)
      mi-ai adus aminte raspunsul unui coleg "de balta":
      - merge, merge?
      - daaa!
      - mari?
      - nu-s mari da-s rari!

      seara pe terasa in clar de luna sa ai!

      Ștergere
  3. :))Seara placuta si noapte linistita!

    RăspundețiȘtergere
  4. Poze foarte amuzante ... Povestea incredibilă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Din admiraţie pentru gândirea profundă a pescuitorului de la Hamangir şi pentru a-l ajuta să ia decizii înţelepte te rog să-i transmiţi ştirea de mai jos, pe care cu mari sacrificii am reuşit să o iau (m-au ajutat semizeii, fiindcă până la urmă am căzut la pace cu ei) de la un institut de statistică ultra-specializat. Iată ştirea:
    "Statisticile arata ca 25% dintre femei iau medicamente pentru afectiuni psihice. Asta este groaznic, fiindcă înseamna ca 75% dintre ele traiesc in societate fara nici un fel de tratament!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      buuun! mai ales ca este o marturie "din interior"! dar de ce nu dezlegi misterul aparut odata cu lamurirea problemei? tu din ce pronteaj faci parte???

      Ștergere
    2. Vaiiii! Aveam o părere mult mai bună vis-a-vis de intuiţia ta! Dacă iei în consideraţie cât te terorizez cu rimele, ai fi putut lesne să deduci că fac parte din categoria celor care nu se tratează , folosind totuşi alternativa naturistă: rimele!

      Ștergere
    3. apai intuitia mea are sanse de supravietuire doar cand e soare afara! si cum femeia e un "mister total", de unde... intuitie??? :)

      reteta naturita:

      ritmul "in troheu"
      e pe gustul meu!
      iar cu ritmul "iambic"
      devin mai voinic!

      maaaai, chiar functioneaza! :)

      Ștergere
  6. Vă mulțumesc foarte mult pentru cuvintele tale frumoase, mă bucur că ți-a plăcut poza mea, salutări.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. toate pozele tale sunt exceptionale! e o adevarata provocare sa le gasesc nume! :)

      Ștergere
  7. "Sacosa artefactului" s-a agatat de neuronul meu de... blonda ;) si inca il mai face sa rada!
    La altii nu stiu ce ora arata ceasul dar la mine e 00 si un pic = azi e deja maine! si pot afirma ca am inceput ziua bine: amuzandu-ma, dar, vorba 'ceea: sa rad acum, ca maine poate-mi trece! :)
    E aiurea ca scriu: "aplauze pentru text si desene"? Ca asa gandesc si asa transmit: Aplauze! Toata stima!
    Zile fericite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata! Istoria se repeta, vezi? Exact asa era si in perioada primitiva, eu transpiram cu burta pe gazeta de perete, make era cu ideile si cu colectarea aplauzelor... Eu imi petreceam dupa-amiezile de duminica ascutind creioane pentru gazeta de perete urmatoare iar el culegea idei dansand cu blondele prin discotecile sibiene...
      Niciodata nu a fost si nu va fi dreptate in lumea aceasta... :)

      Ștergere