Vinerene

  Adică impresii de vineri, de la Vinerea! Pentru că sâmbătă și duminică nu am putut participa, fiind eu reținut cu treburi în inima burgului! Așa că am lăsat evenimentele de la periferia Cugirului în seama celor mulți! Asta o spun așa, printre dinți, am auzit ca a fost un spectacol folcloric superb, vinerenii fiind inundați de aplauze (imagini "de făcut o idee" puteți vedea aici, la lansarea cartii lui Uritescu: http://caietuldeamintiri.blogspot.ro/2013/06/cel-bun-de-langa-tine.html), alte "ploi de vară" de aplauze atrăgând dansurile grecești și nemțești... Nu caut pe net imagini, nu am fost - nu pun poze, așa îmi trebuie!

  Da, dar tot iau la puricat vinerea! Ziua de vineri!

Ați auzit de Stardust? Nici eu! Pâna în Poiana cu goruni, unde doamna Diane Țigănila ne-a propus să ascultăm "o formație nouă, cu un sound aparte, spre unplugged, o formație care cu siguranță va deveni una din preferatele noastre"... 

Păi a și devenit!

  Nu am înregistrat, am păstrat "memorie" pentru Millenium C, dar când am auzit "dacă eu te iubesc tu nu vei muri" mi-a tresărit berea din mână! Nu versul m-a doborat ci vocea!

  Mă, ia stai așa! mi-am zis.

  Instrumentele se auzeau clar, frumos, armonios, plăcut, dar vocea s-a ridicat deasupra copacilor, a acoperit câmpul painii și a pornit spre stele! Spre "acasă" la ea, la voce, adică! 

Stardust, stai liniștită, toate stelele au fost întâi praf! Vine și vremea ta! O meriți!

No, până m-am dat eu mai așa, să văd vocea, mini-concertul s-a gătat!

  Ne reauzim la Toamna Cugireană, sunt sigur!

***

  Urcă pe scenă o altă formație, Amurg! Că tot scoborâse soarele printre crengile gorunilor!

  Cum să vă zic, instrumentele sunau așa, ca vocea unor adolescenți cu coșuri, sunau bine dar se vedea că instrumentiștii "nu se simt", că se urmăresc cu coada ochiului să nu piardă ritmul... Bun, așa e, sunt eu mofturos, dar totul s-a schimbat... ăăăă, s-a schimbat la fel, stați că explic! Adică Vocea solistei m-a femecat, cu precizarea "m-a fermecat la fel", la fel ca trupa! Vocea solistei m-a fermecat și m-a înciudat, în același timp! 

  Voce? Ce voce? VOCE, nene! Puternică și catifelată, caldă și sonoră, atrăgătoare și dura, cu volute, arabescuri, aurore și fulgerări de tonalitate... A falsat? A graseiat? A fost pe lângă melodie? Nu știu, nu mă pricep! Ceea ce am simțit a fost un uriaș potențial, o Roșia Montană a cântecului cugirean!

Amurgule, ești la răsărit! Nu rata!

***

Despre preferații mei ce să mai spun?
I-am vânat la repetiții și mi-a plăcut tot ce am auzit!
Reiau piesa mea preferată:

  Și închei cu vocea care a dominat totul, poiană, deal, câmp, noapte, cer! 

Solista de la Millenium C, Pușa!

Ah, ghinion! Iar am nimerit o poză cu... dulciuri!

  Dacă aveți răbdare, ascultați! Imaginea nu spune nimic, eu eram departe, camera mea foto cu puteri limitate, dar Vocea a dominat totul! La mulți ani, Pușa! Ai concertat de ziua ta, dăruind!