Există în decembrie o seară
Ce-a-nveşmântat cu taine-adânci hermina.
Desferecată şi-a uitat hodina
Şi-n cuget viu un timp imens măsoară.
Uităm vrăjiţi neliniştea şi vina
Şi pacea clipei peste frunţi coboară.
Ard ceruri vii în geamăt de vioară;
Cu mierea tainei s-a-nvelit albina.
Când se aştern brocarte de sfinţire
Pe rumenul colac stropit cu vin
Şi pe-un colind venind din nemurire,
Se-aprind uimiri la care-n veac mă-nclin,
Atunci mă nasc în staul cu iubire
Primind o stea prelinsă-n noi divin.
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu