marți, 28 februarie 2012

Albastru fara sfarsit...


  Cu putin noroc, "miercurea fara cuvinte" de maine ar fi fost in dans sincron cu ziua de 1 martie... Oricum "un zvon de primavara strabate codrii iar / si ciocarlia canta si florile rasar"... Toate sub penelul albastru al risipitorului de iubire...

  Miercurea trecuta am fost rugat sa prezint aceasta superba opera clasica-moderna! Si cum am vazut ca miercurea incepe martea pe multe bloguri, iata si eu deschid ziua de maine cu salutari pentru (inca) un cantemirist!


5 comentarii:

  1. Frunza verde de albastru,
    ma doare un cal maiastru,
    vad in fata mov si verde,
    coloarea care ma perde,
    corcor vad cu veselie,
    coloarea ce nu se stie,
    mai aud si-un sunet sus
    care nu a fost adus
    in timpan de oameni vii,
    in a fi si a nu fi..Nichita Stănescu

    RăspundețiȘtergere
  2. ...
    "Stiu bine: cei de-afara vad ziduri cenusii,
    Nebanuind gradina in care m-am inchis-"...

    Servus! Dar nu esti tu "cantemiristul"! Asta nu inseamna ca nu esti binevenita, dimpotriva, e o placere cu certitudine!

    Vad ca "ascultatorul" meu de zi cu zi lipseste. Sper si doresc sa nu fie probleme.

    RăspundețiȘtergere
  3. Scuze! nu știam că există un „ritual„..
    M-a atras vraja rapsodiei în albastrul dimineții!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai, am vrut doar sa nu apara vreo confuzie, atat!
    Nici vorba de ritual, e doar placerea comunicarii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am o mare rugaminte, fredonez de cateva ore "un zvon de primavara ..." si nu reusesc sa.mi aduc aminte cine... Daca puteti sa ma ajutati! Am apelat la "a toate stiutorul google", si am dat peste acest blog. Am ascultat cu placere ce ati postat. Dar raspuns n.am aflat! Multumesc anticipat

    RăspundețiȘtergere