Altfel

Text copiat in intregime de pe www.altfel.info

********************************

"Apariţie editorialã de ţinutã

Scris de ... mine

Luni, 06 Februarie 2012 18:33

Pe 23 februarie a.c., la ora 18.00, la sediul UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA, din Calea Victoriei nr.115, în “Sala Oglinzilor”, poetul Theodor Rãpan va lansa volumul “EVANGHELIA TACERII-Solilocvii”, cel de al treilea, şi penultimul, din ciclul “EVANGHELIILE LUI RAPAN”. Am avut şansa de a intra în posesia unui exemplar, prin amabilitatea autorului. Ca de obicei, când e vorba de carte, eu am “ghinionul” sã se deschidã acolo unde mã atinge cel mai tare, de prima datã. Ceea ce “am pãţit” şi acum. Redau fragmentul “atingãtor”, cu menţiunea cã nu este nici pe departe singurul: “În pridvorul oglinzii, Tăcerea toarce lână şi orbii cetăţii se-nchină la stele. O, mai există cimitire pline ochi cu singurătatea vieţii de apoi, mai există morminte doldora cu oase fără mângâiere! Nimbul credinţei mai tulbură şi acum iarba de deasupra tunelului roz... Şi te intreb: cum să mor pe calea ce duce spre Lumină? Cum să naufragiez in oceanul privirii tale? Cum să alerg ca un inger şchiop, tuns chilug şi-nsemnat cu fierul iubirii, spre acest peron tixit de-ndurare şi ură? Cum să dezgrop cadavrul credinţei când lespedea grea a aerului mă-mpinge din spate, cum să mă prefac intr-un sunet stingher şi cubic, cum să muşc din acest lătrat de câine ce veşnic scânceşte in inima ta? Nu te-ngrijora! Eu insumi am văzut strigoii sufletului duhnind a Tăcere, uneori am scris in vis cu lumânări cerşite din pangarul zeilor, alteori, viu defunct, mă insuram, preţ de-o ingândurare cu umbra, suind către tine, spre lotca visului, pe un râu vertical... Dar acum, am rămas doar paznic in pridvorul oglinzii! Nu mă vede nimeni cum urzesc sunetul crud al vieţii, nu mă aude nimeni cum ţes in disperare giulgiul cel lacom de moarte al sorţii... Stau şi aştept să vină Tăcerea cu chipul ei cel mai zgomotos, sandaua mi s-a rupt de atâta mers pe stele, port hainele altui om, cineva imi ciocăne-n geam a bucurie şi nu mai pot să mă ridic din patul de smirnă al visului... Eu nu ştiu, sunt paşii Sfântului Augustin sau veşmintele tale poartă pistruii nevăzuţi ai Căii Lactee? Ce incet sună alarma lui Dumnezeu când hoţii dau buzna să fure cerul inimii tale cu totul...” Iar titlul acestui fragment atinge la fel de duios: “In pridvorul oglinzii tãcerea toarce lânã …” Pentru alte detalii, cei interesaţi se pot adresa direct autorului, la adresa de e-mail theorapan@yahoo.com" *****************************