De ce dai voie vântului să umble Prin părul tău și să ți-l răvășească? E mângâierea lui, făcute-n tumbe, Mai caldă, mai suavă, mai cerească?
Sunt degetele lui fâlfâitoare Mai meștere în joc, mai fără număr, Când te cuprind din cap până-n picioare, Când îți dau jos buchetul de pe umăr?
De ce lași vântul ca să-și pună palma Oriunde vrea , încolăcindu-ți sânul, Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma, Să te privească cu ochi blânzi, bătrânul?
De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă Și vrea să îți sărute gura-n voie - în timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă - Pe el îl lași... iar mie nu-mi dai voie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu