Desi nu imi place in intregime, desi sunt curios cum de nu se vede imperfectiunea sunetului uneori, accept ca eu sunt cel neadaptat si spun: frumos, un frumos trist, mai ales ca imi pare ca eu sunt subiectul...
Primavara - Toamna
(fragment)
E primăvară-acu în calendar;
se dezmorțește totul în natură.
Hainele ți-s transparente iar
și-s predispus din nou la aventură.
Viața, iarăși, are clorofilă,
iar tu, din nou, ai sânge în obraz;
E vremea să deschid o nouă filă,
să reașez ghivece pe pervaz,
să-mi fac, din nou, un plan de viață bună,
să ies, cumva, din lunga hibernare,
să nu-mi mai plâng atât de mult în strună,
să ies din nou, candid, la drumul mare.
Că nu mai am resortul tinereții,
că mă privești ca pe-un artefact,
că nu mă mai amuz ca toți băieții
și-s predispus să fac oricând infarct
sunt semne-adânci, de veteran,
pe care le-oi ascunde, dacă pot…
Dar, fiindcă Dumnezeu mi-a dat încă un an,
e ca și când mai am să trec un hop.
Voi fi, astfel, un martor detașat,
fără vreun rol sub spotul de lumină,
observator cuminte, așezat,
precum un spectator la strapontină.
Sau, fi-voi un sufleur chircit prin fose,
machior ce-ascunde grimasa unui rid,
autor de epigrame și de glose,
sau, cine știe, un biet bătrân rigid.
Orice-aș mai face, ori ce-aș mai putea fi,
din cele care viața mi le rezervă-n taină,
un lucru este sigur, și-aș vrea ca tu să-l știi,
când despovărat voi fi de-a cărnii haină:
Ai fost o primăvară pentru mine,
fără-nceput și fără de sfârșit,
un izvor cu ape cristaline,
un miraj, un tâlc nedeslușit.
Ai fost tu, încă, atâtea alte lucruri:
sunet și imagini, izvor de-alegorii,
chiar dacă par toate, acum, doar niște mucuri
rămase dintr-o noapte de orgii.
Mi-ai fost regină, ți-am fost poet de curte,
mi-ai fost călău, ți-am fost un osândit;
dar viețile ce ne-au fost date, scurte,
numai așa, intens noi le-am trăit.
Ți-am fost, secret, iubit între iubiți,
am construit cu tine o mie de povești;
Să-ți amintești că trebuie să uiți,
să uiți că trebuie să-ți amintești.
Ș-am trăit să-ți spun, să nu-ți spun oare,
că sensul vieții, ce-l caut ne-ncetat,
de n-ai fi fost cumva o întâmplare,
puteam să jur, în tine l-am aflat.
Mihai Ciupercescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu