miercuri, 7 martie 2012

Miercurea fara cuvinte...

"Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu"...

Sa faca poze!

Si o parodie proprie (asta nu e lauda, e scuza pentru nereusita!):

"Pornesc la vanat prin oras. Este miercuri
 Si-mi trebuie poze, sa pot afisa!
Ma-nvart vajaind ca taifunul, in cercuri
Si blogul tacut astepta, astepta"...

Eu cand am zis "Cugirnburg" am crezut ca glumesc! Pacat ca nu era "nicio boare de vant", sa vedeti negrul de pe drapel!  O fi ambasada Germaniei in Cugir?


Liniste! Acuma da, miercurea fara cuvinte! Incetisor, mai departe...


Izvorul "zvarowski"!

 Un coafor fara impuscaturi!

 Era cat pe ce sa inmugureasca! Dupa ce a zis "am trecut si iarna asta" s-a auzit motorul drujbei!


Hmmm! Astea sunt "coarnele", fructele acelea de padure? Sau aici sunt lepadate, pe ascuns?

Cainele din Baskerville! Doamne-ajuta, am scapat intreg!

Orasul, Muresul, Apusenii, iar dinolo este... Balgradul!

Un oras mic dar cu toate tziglele pe casa!

Sequoia de Cugir!


Aici o intreb pe Incertitudini: aceasta e canepa, iarna?

Raspuns pentru testul "caprioarele": ce se vede in imagine?

In siguranta!

In lumina Lui!

Portul popular a influentat totul! Ma refer la culorile alb-negru!

Cugirnburg are, normal, si o Brandenburg!

 Nu ma intereseaza ce sigle sunt, ce culori, ce formatiuni. Va rog sa remarcati ca DRAPELUL e zdrentuit, pe cand cel cu sigla e nou-nout, calcat, apretat...

"Informatia de Cugir", ultima editie!

Gata si miercurea fara cuvinte! Am scos eu vreunul? Nuuu! Eu ori tac exact cand nu trebuie, ori vorbesc aiurea, asa ca se compenseaza!





7 comentarii:

  1. Încărcată, miercurea ta ascultătoare!

    M-am speriat zărind dulăii într-o curte, unde-s toate de-a valma, cunosc peisajul, îi știu chiar pe creativii meșteri de palate și creneluri, apoi, am revăzut,în treacăt,comprimat, peisajul național.
    Tocmai când mă pregăteam să admir tăcuta civilizație a olanelor roșii, am zărit , despletite în fuior, câteva fire de viță, cătând către cer.
    Un pas mai încolo, trofeul vânătorii în Munții Carpați- rărunchii vietății sosite la ceas oprit de datini.
    Calmă înserare- munții privesc nemărginirea mângâierii de clopot, în asfințit de duminică!
    Mai departe, nu este doar Cugir, este lumea noastră cea de toate zilele- second hand, alb/negru, tot mai mult negru- ce modă.., cu sau fără informații.
    O primăvară grăbită, emoționată de vocea Nanei, strănutând în proaspetele-i corole, a răsturnat bucălata poezie a mărțișorului!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce bogatie de "taceri" aici la tine :)
    portul popular e aproape in trend :)
    mi-a placut tare mult matul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a plăcut!
    N-am fost niciodată în Cugir !

    RăspundețiȘtergere
  4. Servus!
    Ia te uita ce de comentarii iar eu am umblat brambura!

    Frumos text, Incertitudini! "Limba romana e patria ta!"

    Pandhora, de unde stii ca e "el"? Mie mi-a placut atitudinea lui/ei, desi eram dincolo de gard tot a fost prevazator...

    In fotografia-intrebare voiam sa vedeti marul ramas pe creanga!

    Servus... Tu! Scuze pentru "tutuire" dar...
    Multumesc de vizita! O descriere pe scurt? Cugirul e cel mai concentrat oras intalnit: desi locuiesc "la margine", oriunde vreau sa ajung nu fac mai mult de 5 minute! Ma refer la institutii de interes, restul e sat! Nu o spun cu rautate, o spun cu mirare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat de mari sunt acei dulai. Caini de munte. iar micutul catelus, in cateva luni va fi de nerecunoscut.

    RăspundețiȘtergere
  6. fotografii interesante! cam multe cuvinte - pentru o Miercuri fara cuvinte, dar... seria de fotografii este deosebit de interesanta!
    Mi-ar place sa petrec un sfârsit de saptamâna pe aceste strazi pline de povesti!
    Happy WW! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc de vizita!
    Multe cuvinte? Daca ai sti cat m-am abtinut...

    RăspundețiȘtergere