Dimineti cu ferestre deschise

In comentariile de ieri s-a strecurat, timida, o superba poezie.

Blestemul curcubeului

lumea se deschide sub tălpi e o forţă fabuloasă în mine
adun tot mai multă viaţă trăiesc într-o secundă cît într-un secol
şi vreau să ard cît mai multă iubire
orice aş spune te-ar face să roşeşti am nevoie de corpul tău întreg
să-l posed să-l hrănesc să-l umplu cu toate culorile
mările vor prinde aripi se vor revărsa pe noi să ne spele

ni s-a dat iubirea aceasta să o folosim pînă plesnesc ceasurile
merg la fiecare biserică şi-o sparg ca pe-o bancă
apoi împart iubirea ca pe un strigăt de luptă
toţi vor iubi posedaţi de acest blestem al curcubeului
în fiecare dimineaţă pînă la moarte îţi voi pune în cafea
o picătură de sînge şi-o lacrimă

Leonard Ancuta