luni, 5 martie 2012

In muzica serii


  Plimbarea prin fabulosul Cugirnburg se incheie in sala de concert.
Aici se aud mugurii!


 Luntrea aurie

Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer pâna-n pamânt?
Padurile par alge înalte-n clatinari...
Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseara se zareste, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastra, sus...
Asa ne urmareste de-aseara, pe-amândoi:
Sta drep deasupra noastra când ne oprim si noi!
O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa
Într-un târziu, o scara de raze s-o lasa,
Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.

Eusebiu Camilar








3 comentarii:

  1. Se aud mugurii cum plesnesc... câta gingasie cuprind aceste cuvinte!
    Sa ai o primavara minunata, sa savurezi fiecare progres pe care-l face natura, spre vara!

    RăspundețiȘtergere
  2. Într-un superb asfințit, am descoperit un alt Eusebiu Camilar.

    „O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
    Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,
    Și dacă tu voi-vei, ne vom sui...„

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca intotdeauna, in asfintit, vedem mai mult, mai multe, mai cu dor, mai cu dorinta...

    RăspundețiȘtergere