Vorbeam de "andersenisme"... Nu mă puteam rupe de vraja acestor voci, undeva, cândva...
Mama de departe
Lânga lacul larg-înfiorat şi pal,
Te-am văzut în toamnă rămânând pe mal,
Profilată trist pe cerul sângeriu,
Printre foi căzute prea de timpuriu,
Cu năframa-n care căutai să-ngropi
Sfâşiatul suflet risipit în stropi,
Mamă de departe.
Si de-atunci mereu
Lacrimile tale cad în gândul meu:
Frunze veştejite peste lacul pal
Turburându-i veşnic sfărâmatul val.
Nichifor Crainic
„Lacrimile tale cad în gândul meu „
RăspundețiȘtergereDoamne, câtă frumusețe! mi se împleticesc vorbele..
...
RăspundețiȘtergereCu năframa-n care căutai să-ngropi
Sfâşiatul suflet risipit în stropi,
...
salutari si imbratisari!!
RăspundețiȘtergereDimineață, am scris ceva, ceva pentru mama mea, care nu este departe. Nu este și n-a fost bătrână. N-a avut timp să fie..
RăspundețiȘtergereunde să fie comentariul?
Servus!
RăspundețiȘtergereCurios! O clipa!
Nu imi dau seama, comentariile mele nu sunt "administrate", sunt publicate si atat!
RăspundețiȘtergere