luni, 9 aprilie 2012

Marea...


Viaţa ca o mare...

RUGĂ

Stăpîne, slăvile ți le-ai deschis,
Mă-ntrebi ce vreau și, uite, eu îți cer
Să-mi fie gîndul floare de cais,
Și limpezi ochii, să privesc spre cer ;
Aprinde-n pieptul meu o nouă stea
Ca să mă ardă, bulgăre de foc,
Și-o maîna dă-mi, s-o țin în mîna mea,
Ca pe-un buchet sfințit de busuioc.


Zaharia Stancu 
silviacuore

9 comentarii:

  1. Mulţumesc, toţi suntem sensibili în faţa frumosului, cei mai mulţi sunt sfioşi, doar privesc!
    Aşa cum am spus, ce îmi place arăt tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua domnule. O mare intens cu forţa unui tsunami. Asa ca, uneori este viaţa noastră.
    Rugăciunea este foarte sensibil. Frumos.

    Am comentat şi citeşte cu Google Translator. (Sper ca ati inteles ceva, jaja!) XDD

    O imbratisare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uf, să trăieşti, fata moşului!
      Abia acum pot să postez şi eu în paginile vizitate!
      Ai aprins o luminiţă in capul meu, în săptămâna luminată!
      Mă înclin!

      ****
      Uh, en vivo, desde Santa!
      Sólo ahora puedo publicar y las páginas visitadas!
      Se encendió una luz en mi cabeza, encendió la semana!
      Me inclino!

      Ștergere
  3. Mi-am hranit privirea si sufletul , multam frumos !
    O alegere inspirata!
    Felicitari !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, oricum ţin să repet că "frumosul" este rezultat din interacţiunea mai multor "bloguri"...

      Ștergere
  4. de s-ar implini ruga...
    Vera are dreptate...sensibila postare...sensibil tu Vasile...

    RăspundețiȘtergere
  5. Dacă postarea aceasta place, mă bucur şi mai mult, pentru că este precum chihlimbarul...
    o picătură de răşină in care sclipesc versurile luate de la silvia, un filmuleţ primit pe mail, o pictură de pe internet şi inimile voastre...

    RăspundețiȘtergere