Reclamatie!

www.altfel.info

  Da, vreau sa "reclam" acest site! Mi-a fost recomandat,  in urma cu mai mult timp, de catre un Domn, (salut, Dorel!), o persoana cu care am impartit mai multi ani de "laborator" (el era "seful"), un laborator al asprimii, al calirii, al devenirii...
  Ei bine, acest site contine doua "sali de experimentare": una in care se face analiza prabusirii a tot ce s-a creat atunci in cromozomul constiintei noastre si una... Nu stiu, nu gasesc metafora care sa exprime pe scurt "portalul" muzical, pentru ca asta e, un loc in care esti transferat ca in Star-Track dintr-o parte in alta a Galaxiei intitulata "Muzica sufletului"!


  Domnule IM, va reclam! Daca "a clama" inseamna a striga, a chema, a cere, atunci va RE-CLAM!


Am incercat o emisiune intitulata "Cautatorul de perle"! Ei bine, iata-l! Mai jos este o melodie pe care o puteti asculta acolo, pe www.altfel.info !

Singuratatea...

Emil Cioran
  Sînt convins că nu sînt absolut nimic în univers, dar simt că singura existenţă reală este a mea. Şi dacă aş fi pus să aleg între existenţa lumii şi existenţa mea, aş înlătura pe cealaltă, împreună cu toate luminile şi legile ei, încumetîndu-mă să planez singur în neantul absolut.

"Când am să trec prin moarte, mi-oi desfrunzi atomii 

Precum de vânt şi ploaie se scutur toamna pomii.

Şi am să ies din lume voios printr-o spărtură

Pe care-o s-o astupe zidarul cu-a mea zgură."

 

Omar Khayyam 

Cand ploua cu liniste

  E iarna, e noapte... La televizor sunt reportaje de pe frontul alb. Presedintele a ironizat fostii militari ca "au luptat la muncile agricole" dar, cateva ore mai tarziu, a trimis Armata la... zapada! 
  O, tempora, o, mores...

  

  Incerc sa citesc dar simt nevoia sa ma plimb. Da! Vreau sa pasesc printre amintiri, cu bratele desfacute, sa mangai cu palmele imagini trecute, sa zambesc spre amforele cu povestile copilariei, sa ma privesc in oglinzile tineretii, luminile intruchipand cavaleri sau exploratori... Semn de batranete, amintirile... Spre norocul meu, incepe sa ploua! Noroc? Da, pentru ca ploua cu liniste. Ma opresc pe o margine de amurg si ascult...

Sculpturi in curcubeu

"Vreau sa te pipai si sa urlu:

ESTE!"

 

http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/ 

Cuvinte-n vesminte

•    Nu te îngrijora de ceea ce gândesc oamenii - nu li se întâmplă prea des.
•    A avea conştiinţa curată înseamnă a avea memorie proastă.
•    Nu este important să câştigi! Este important să-l faci pe celălalt să piardă.
•    Nu sunt complet inutil! Cel puţin servesc  de exemplu negativ pentru alţii.
•    A greşi este omeneşte. A da vina pe altul este  şi mai omeneşte.
•    Cel mai important nu este “să ştii”! Mai important este să ai telefonul celui care ştie.
•    Eu nu sufăr de nebunie! Mă bucur de ea în fiecare minut.
•    Este bine să laşi băutura. Mai rău este să uiţi unde ai lăsat-o.
•    Banii nu fac fericirea, o cumpără gata făcută.
•    Inteligenţa mă urmăreşte, dar eu sunt mai rapid.
•    Fugi de tentaţii, dar încet, să te poată ajunge.
•    Există o lume mai bună, dar este foarte scumpă.
•    A studia înseamnă să te îndoieşti de inteligenţa colegului de birou.
•    Alcoolul omoară încet-încet. Nu contează, te grăbeşti?
•    Există două cuvinte care îţi deschid multe uşi: “trage“ şi “împinge”.
•    Nu bea la volan! Te loveşti de ceva şi se varsă băutura.
•    Orice bărbat are nevoie de o femeie, fiindcă sunt o grămadă de lucruri pentru care nu poţi să faci guvernul vinovat..
•    Să cucereşti o femeie şi să nu povesteşti la prieteni, e ca şi cum ai trece Pacificul înot în secret.
•    M-am sculat cu stângul. Mi-am îmbrăcat camaşa, s-a rupt nasturele, am luat servieta, i s-a rupt toarta, deja mi-e frică să mă duc la budă...
•    Prieteni sunt acele persoane, care te iubesc cu toate că te cunosc bine.
•    Bunica mea a fost o femeie dură. Trei soţi a îngropat, cu toate că doi numai moţăiau...
•    Nu-ţi cumpăra nimic ce are coadă sau toartă. Va trebui să lucrezi cu ele.
•    În momentele dificile ale vieţii trebuie să ridici capul, să scoţi pieptul în faţă şi să spui cu hotărâre: „Acuma chiar că-s terminat!”.
•    Psihiatrii zic că una din patru persoane are o deficienţă mintală. Daca eşti cu încă trei amici şi nu ai observat  nimic ciudat, atunci nu te gândi la chestia asta!
•    Dacă eşti în stare să zâmbeşti când ceva merge rău este pentru ai găsit un tâmpit pe care să arunci vina.
•    Ca să-ţi realizezi obiectivele trebuie să fii un visător... Aşa că nu mai pierde vremea, lasă totul baltă şi du-te să te culci!
•    Dacă încă n-ai găsit persoana ideală, distrează-te cu cea pe care o ai la îndemână!

"Meditatiile" nu imi apartin, evident, desi imi sunt familiare...

Sarbatoare trista

http://mihaiolteanuarts.blogspot.com/2012/01/pictura-peisaj-detalii.html
Nu asa se intituleaza tabloul, asa spun eu. Asta simt cand "vad" ce fel e tara, unita...

Un raspuns

AntimasJan 23, 2012 12:16 AM

As vrea sa citesc rezultatul gandirii titularului blogului si mai putin lucrarile altora. Astept.

  Uf! Complicat! E mai usor de demonstrat. "Gandirea" mea, rezultatul visarilor copilariei, discutiilor cu colegii si frecusurilor celor in drept, pudrata cu lecturi, a rodit ceea ce sunt acum: nimic! Sunt o nulitate din punct de vedere al societatii, sunt un exemplu de nereusita in viata personala, familiala, etc, etc! Si este corect ceea ce spun! Dar nu este rusinos! Nu suntem toti presedinti, academicieni, vedete! Nici parintii mei nu au fost mai sus de normalitate, nici eu nu ies din multime. 
  Am spus-o si la re-intalnirea cu colegii. Din "Rosia Montana" care a intrat pe portile scolii a iesit aurul, adica ei, si zgura, adica eu. Asadar, nimic anormal.
  Din pacate, nu exista un rod al gandirii mele, cu care sa pot sustine dialogul.
  Dar asta nu ma impiedica sa ascult muzica, sa citesc poezie, sa privesc peisajele.
  Ma bucur ca un copil cand intalnesc ceva frumos, lucrare de arta, melodie, text, cugetari ale spiritelor neadormite. Si nu ma lasa inima sa ma bucur in taina, ferit de ochii lumii, ci zambesc, fericit, si spun: "Iata ce am gasit"! Si ofer mai departe, adica afisez!

Imaginea este luata de pe net. Cam asta vreau sa fie aici. Discutii si imaginatii.

Cuvinte-n vesminte

Lucian Blaga

Mirabila samanta

Ma rogi c-un suras si cu dulce cauvant
rost sa fac de seminte, de rarele,
pentru Eutopia, mandra gradina,
in preajma careia fulgere rodnice joaca
sa-nalte tacute seve-n lumina.

Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor!
Un gand de puternica vara, un cer de inalta lumina,
s-ascunde in fiestecare din ele, cand dorm.
Palpita in visul semintelor
un fosnet de camp si amiezi de gradina,
un veac paduret,
popoare de frunze
si-un murmur de neam cantaret.
 Neaparat, mai mult decat prin orasul rumorilor,
c-o straduinta mai mare
decat sub arcade cu flori,
voi umbla primavara intreaga prin targuri
cautand vanzatori de samanta.
Mi-ai dibuit aplecarea fireasca si gustul ce l-am
pentru tot ce devine in patrie,
pentru tot ce sporeste si creste-n izvornita.
Mi-ai ghicit incantarea ce ma cuprinde in fata
puterilor, in ipostaza de boabe,
in fata maruntilor zei, care asteapta sa fie zvarliti
prin brazdele taiate in zile de martie.
 Am vazut nu odata samanta mirabila
ce-nchide in sine supreme puteri.
Neinsemnate la chip, desi dupa spita alese, imi par
seminte ce mi le ceri.
Culori luminate, doar ele destainuie trepte si har.
In randuri de saci cu gura deschisa -
boabele sa ti le-nchipui: galbenii,
sau rosii, verzii, sinilii, aurii,
cand pure, cand pestrite.
 Asemenea proaspete, vii si pastoase
si lucii culori se mai vad
doar in stemele tarilor,
sau la oua de pasari. Semintele-n palme
de le ridici, racoroase,
un sunet auzi precum ni l-ar da
pe-un tarmure-al Marii de Est matasoase nisipuri.
 Copil, imi placea, despuiat de vesminte,
Sa intru-n picioare in cada de grau,
cufundat pan' la gura in boabe de aur.
Pe umeri simteam o povara de rau.
Si-acuma, in timpuri tarzii, cand ma vad
anevoie pun cumpat fierbintei dorinti
de-a le atinge cu fata.
 De-alinarea aceasta ma tine departe doar teama
de-a nu trezi zeii, solarii,
visatorii de visuri tenace, cuminti.

Cuvinte-n vesminte

Marian ILIE
Descalecat universal
http://www.altfel.info/insomnii/insomnii-literare/2204-desclecat-universal.html  Atâta curgere am strâns în oase C-as tot împărtăsi cu lumi întregi Ce-am pătimit prin vremile cețoase Cu împărați, cu domnitori, cu regi... Întruchipare după-ntruchipare Mi s-a-ntâmplat mereu să mă întâmplu Unde lumina bucură si doare Să mă golesc si astfel să mă umplu Ca un pocal cu tainice absinturi Din care zeii beau și se îmbată Golesc pocalul  si cuprinsi de jinduri Îl cer umplut - odată si-nc-odată Să-mpodobesc veciile cu norii Cei condensați din însusi trupul meu S-adun pe creasta lor colindătorii Să mergem cu colind la Dumnezeu... Dar parc-am obosit si nu e chip să Mai tot orbecăim pe după daruri Vin îngeri si vestesc Apocalipsă În chip de cel mai lung din avataruri... La capătul atâtor triste toamne De care m-am umplut ca un pocal Iți voi primi Apocalipsa, Doamne... Un nou Descălecat Universal!

ZIUA DE AZI

CIUPERCESCU MIHAIL

NEBUNUL

Iat-un nebun! Un nebun! Un nebun, nu oricare,
un nebun care strigă-n neştire că-l doare. Îl doare. Îl doare…

Îl doare nu propria-i durere ce-o are,
ci-l doare
durerea lumii încojurătoare
ce nu simte durere nici pentru ea, nici pentru el…

Nu simte durere că-i toată numai putere
şi ar vrea, uneori chiar reuşeşte,
prin ea să arate că viaţa zdrobeşte,
loveşte năpraznic ghiulele de tun
şi-l face de-a pururi, de-a pururi nebun,
pe cel ce tresare doar ca să strige:

- Cum nu vă doare viaţa aceasta care se-nfige
în fiecare?!...

În jur ne-mprejmuiesc hotare,
zvâcnirile toate se frâng şi-s banale
când plouă de sus cu lacrimi amare!

Lucrul acesta pe nimeni nu doare?!...

Căci nimeni nu plânge!… Ici-acolo paiaţe
împart falsitate cu ambele braţe!

E plină lumea de hoţi şi de hoaţe!...

- Cum nu vedeţi
ce groaznici păreţi
atunci când grămadă
daţi buzna în stradă
şi faceţi cozi
criticându-i pe lorzi?

- Nu vi-i deajuns
că i-aţi pătruns
omului sărac
până-n stomac
somându-l să spună
că viaţa e bună?!

- Cum nu vi-i greu
cu gândul ateu
cruce să faceţi?!

Când vă prefaceţi?!…

Şi ţipă. Şi ţipă. Şi ţipă. Şi ţipă…

Dar cad cuvintele-i grele ca o frântă aripă;
de care ni-i frică…

Urlă-n neştire
ca ploia subţire…

Sărman cam prost
vorbind fără rost…

Parcă strigă tăcând
la noi în gând…

Nimic precis;
un biet proscris…

Dar ascultaţi!…

Se-aude-un nebun…
Un nebun… Un nebun…
Un nebun nu oricare:

Un nebun care strigă într-una că-l doare…

  Poezia este luata de pe blogul Karinei; ma inclin! Dar sunt foarte bucuros de frumusetea amara a poeziei; sunt bucuros nu pentru ca transpare revolta muta, durerea inabusita a neputintei, "amarul" vietii traite acum... sunt bucuros pentru vibrarea puternica a mesajului transmis, sunt bucuros ca exista melodie, chiar daca nu exista rima, exista cuvinte impletite in metafore, exista un intreg urlet de furtuna in chingi, de asteptarea semnului la care sa se rupa barajul si gunoiul sa fie maturat... ESTE ZIUA DE AZI  fara pietre si sange, este chemarea la moralitate, la normalitate, la VIATA!

  Este un echilibru uluitor intre aceasta poezie si "Colind cu stea" al domnului Ionel Muscalu. Aici este omul "sisif", impingand bolovanul neputiintei, acolo este omul "ikar", cu ochii spre stele...

CUVINTE-N VESMINTE

"Trebuiau sã poarte un nume"

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

MARIN SORESCU

Cuvinte-n vesminte

---

---

---

 Dascălul

Moşneag senin, eu tâmpla ta curată
O cer pe veci nădejdii mele pază.
Din soarele copilăriei mele
Pe fruntea ta mai licăreşte-o rază.
În suflet simt cum negura se sfarmă
Şi se-mpleteşte albă dimineaţă
Când ochiul tău în inimă-mi coboară,
Topind încet cetatea ei de gheaţă.

Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând îmi răsai cu faţa ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminţi şi limpezi,
Strălucitori de lacrimi şi lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Şi amintirea-n ţara ei mă poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur...

Mă văd în pragul zilelor mai bune...
O casă-n deal, cu straşine plecate,
Unde-asculta de sfaturile tale
Atâta râs şi-atâta sănătate.
În frunte, tu păreai un mag din basme
Când soarele, trecând peste fântână,
Blând pătrundea prin straşina de paie
Şi lumina bucoavna ta bătrână.

A fost demult. - O rază care luptă
Zadarnic cu câmpiile de gheaţă.
Vezi, astăzi valul altei vieţi mă poartă
Şi-nţelepciunea altei lumi mă-nvaţă.
Dar sufletul şi-acum îşi are cuibul
Acolo sus, în satul de sub munte,
Unde şi azi zâmbeşte, împăcată,
Curata cinste-a pletelor cărunte.

Bucoavna ta, sub pragul de pe grindă,
Îşi hodineşte-nvăţătura moartă,
Dar glasul tău şi azi, la zi de praznic,
Toată povara greului o poartă.
Pierdut ascult troparul tău din strană
Şi tainică şi sfântă-mi pare clipa,
Pare că duhul altei lumi m-atinge,
În zbor domol, pe frunte cu aripa.

Căci simt plutind prin fumul de tămâie
Sfinţenia cântării preacurate,
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
Şi-n ochii tăi văd strălucind scânteia
Din focul mare-al dragostei de lege,
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cărările pribege.




Octavian Goga

Fara rima

Marin Sorescu

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la asfintit
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Pentru iubitorii de frumos

Captivul - A S Puskin

În temniţa umeda zac zăvorît

Un şoim, în robie de mic, amărît

Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan

De carne, bătînd din aripi lîngă geam.

Se-opreste, şi capul spre geam întorcînd

El parcă ghiceşte ascunsul meu gînd.

Din ochi mă îndeamnă ţipînd, ca şi cum

mi-ar spune: „E vremea să mergem la drum!

Şi tu ca şi mine vrei liber să zbori.

Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,

Spre marea albastră, pe unde mereu

Cutreieră slobod doar vîntul... şi eu!

1822

In pragul sarbatorilor de iarna

O idee minunata a Doamnei Elena Toma, debut "in domeniu" indrumat cu o privire finna si iata prima postare a anului!
La multi ani!