duminică, 29 aprilie 2012

Muzică... şi atât!

 
Sonet
 
Fântânile de gânduri nesecate
îmi clocotesc necontenit în minte
țâșnind în arteziene de cuvinte
ce-mi tulbură ideile plecate.


Am adormit târziu, spre dimineață,
tu vii în vis pe umeri cu-n ulcior
și-mi verși în suflet apă de izvor
să nu mai uit că sunt încă în viață.

M-orbește-a ta lumină ca un soare,
te strâng în pleoapele care se zbat,
mă zvinți de somn scăldându-mă-ntr-o boare

ce-i doar a ta, o recunosc de-ndat…
De nu mi-ai fi atât de primitoare
eu aș rămâne pururea plecat.
 
 
 Mihai Ciupercescu
 
 

12 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. are un blog exceptional.
      cel mai elegant blog intalnit pana acum (scuze pentru toate doamnele si domnisoarele...)

      Ștergere
  2. minunate versuri...minunat de visatoare...
    stravezie ca un voal muzica...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. buna dimineata!
      cum e emoticonul acela cu zambet?
      aluzia ta translucida ar fi la subiect, daca subiectul ar fi tangibil... in rest, muzica...

      Ștergere
  3. ma gândesc de multe ori la Doina Badea... eram copil, dar mi-a placut mult vocea ei. Era ceva aparte!
    4 martie a surprins-o îmbratisându-si copiii, încercând sa-i protejeze pe timpul necrutatorului cutremur...
    O mare pierdere pentru arta româneasca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. te invidiez...
      mie nu imi placea deloooc... nici Aurelian Andreescu...
      Varsta, mama ei...
      nu am stiut de imaginea aceea de final... genereaza si caldura pentru ea, nu numai admiratie...

      Ștergere
  4. Tu dă-ne un frumos sonet, are gust de îngerii şi de libertate.
    Pupici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai Carolina, si avatarul tau aduce a lumina solara, asa ca imi doresc sa fii cat mai mult pe aici...

      Ștergere