marți, 24 iulie 2012

Mâinile



Esti ostenită, Mamă?

Eşti ostenită, Mamă?” „Ostenită!
Şi Aerul îmi pare tot mai greu...”
Se-aud acasă Munţii cum recită
Acest Poem pe care-l scriu mereu...

În Apusenii mei, pe-un Crâng anume,
Cel mai frumos din câte-s pe pământ,
Acolo mi-a fost dat să port un nume,
Acolo mi-a fost dat să fiu cuvânt...

Şi amiroase- acum a mere coapte
Copilăria mea dinspre lumină,
Cât era ziuă, până către noapte
Paşii tăi, Mamă, nu aveau hodină,

Cât era noapte, până către zori
Mă-nvăluia cu Duhul ei fierbinte,
I-au mai rămas aducerile-aminte-
Şi ele amăgind-o uneori...

Când mă citeşte ea e fericită,
Cuvintele abia de o mai ţin-
Eşti ostenită, Mamă?” “Ostenită
Şi parc-aş vrea să m-odihnesc puţin...!”

Nicolae Nicoară-Horia

17 comentarii:

  1. „ I-au mai rămas aducerile-aminte-
    Şi ele amăgind-o uneori...„

    Îmi plac tristețile adânci!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superbe versurile, mi-au dat lacrimile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, frumoase versuri iar lacrimile cred ca sunt cea mai frumoasa "plata"pentru autor!
      Zi buna sa ai!

      Ștergere
  3. Frumoasa poezie :) Zi faina va doresc :D:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, frumoasa!
      Oricum eu selectez ce mi se pare mie frumos dintre poeziile acestui OM, Nicolae Nicoara-Horia. Probabil sunt multe altele care plac altora! De aceea recomand sa fie citit!
      Zi faina si tie!

      Ștergere
  4. Ei, ei, ce mi s-au umplut ochii...
    Daca o singura dorinta in viata mi s-ar fi luat in considerare, aceea ar fi fost ca inima mamei mele sa nu fi obosit. Pentru ca mainile mamelor sunt fericite cand trebaluiesc cate ceva, niciodata nu cer odihna. Doar cu inima e mai greu, ea oboseste de asteptari, de sosiri, de plecari, cred ca si de bucurii oboseste, pentru ca sunt putine si parca prea intense.
    Daca s-ar putea... mamele sa traiasca macar atat cat le traiesc copiii, fiecare mama sa fie inconjurata de puii ei cel putin la aniversare, toate mamele sa fie rasplatite cu dragostea si dorul din sufletul pruncilor pe care i-a nascut... Daca s-ar putea...
    Zile frumoase, om bun!
    Tunde

    RăspundețiȘtergere
  5. Inainte sa vin in vizita iti spun ca nu sunt interesat, eu nu am nimic de oferit! Eu caut ce e frumos pe alte bloguri si adun!
    Oricum multumesc pentru oferta!

    RăspundețiȘtergere
  6. profunde versuri, faina poezie!
    si colindul mi-a placut tare mult...:)
    zi faina....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, faina... Poezia! Ziua de marti, mai vedem, inca nu s-a hotarat daca e gri sau color! :)
      Si tie la fel!

      Ștergere
  7. Atat de profunda este poezia si incarcata de emotie. Intreaga postarea imi place extraordinar de mult.
    Foarte frumos omagiu aduci mamei tale, eu asa percep postarea ta!
    Iti multumesc mult, Vasile Dumitru, pentru aceste clipe care imi trezesc amintirile foarte frumoase petrecute mamica. Chiar daca astazi am sunat-o de... nici nu mai stiu de cate ori. In timp ce ascultam colindul, am sunat-o din nou, sa-i spun cat de mult o iubesc.

    O noapte linistita iti doresc, Vasile Dumitru! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fericiti cei ce mai au pe cine sa sune...

      Ștergere
    2. Asa este, Vasile Dumitru. Cine poate stii cat v-a mai dura fericirea asta? Mamica este foarte foarte bolnava. Mi-e atat de mila de ea, cum se chinuie. As vrea sa-i pot da cel putin un strop de sanatate de la mine, daca as putea. Doar in Bunul Dumnezeu avem aceasta nedejde! Doar El are puterea absoluta!

      O noapte linistita iti doresc, Vasile Dumitru! :)

      Ștergere
    3. Sa va ajute Dumnezeu! Noapte buna!

      Ștergere