vineri, 27 iulie 2012

Vârsta ca o sărbătoare




Sărbătoare…

Tu stai la geam şi mi te uiţi în vreme,
De-s viscole afară, de sunt ploi...
Nu bate vântul, Mamă, nu mă teme,
Nici nu se surpă Cerul peste noi...

Abia a început să meargă Anul,
Trei zile are de când e pe drum-
Se-aude cum se murmură Iordanul
Şi e Botezul Domnului de-acum!

Ninge şi-i Duminică afară,
Dumneata Măicuţă nu mai simţi...
Duhul, nu auzi cum se pogoară
Ca pe vremea când eram în Munţi?!

Cum stai la geam şi ochii tăi în zare
Se duc precum cocorii cei flămânzi,
Aşa cum eşti Aici- e Sărbătoare
Şi niciodată să nu mi-o ascunzi...

Nicolae Nicoară-Horia


11 comentarii:

  1. Era si timpul sa mai pang putin .
    Nu de durere, ci de emotia atator ani de viata ! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Este o sărbătoare duioasă , dar tristă, așa-i?+


    MAMA este sărbătoare de dincolo de timp!

    RăspundețiȘtergere
  3. Beautiful post, Vasile!

    thanks for visiting and Friends!

    Greatings from Brasil.
    Adriano.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte emotionanta postarea, Vasile Dumitru.
    Din pacate exista sarbatori triste, dar care ne trezesc amintirile cele mai frumoase traite vreodata.
    Iti doresc o noapte linistita, Vasile Dumitru! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. usor tristutza aceasta sarbatoare, desi nu ar trebui, nu? :)
    ciao....

    RăspundețiȘtergere
  6. Fiecare clipa petrecuta langa mama este o sarbatoare, chiar daca apropierea este in gand sau in vis...
    Este... melancolica, as spune! Cum vezi tu o sarbatoare langa mama varstnica? Eu asa o vad, o lumina si o mangaiere, chiar daca lacrimile se aduna in perle undeva, adanc...

    RăspundețiȘtergere