Acum, aici...
Scrie Vasile... sau vorbeşte Ioane
Ninge târziu aşa cum prea târzie
Speranţa noastră pâlpâie-n icoane
Scrie Vasile... sau vorbeşte Ioane
De-o tristă, sângerândă Românie
Cu Dunărea ce fierbe la Cazane
Sau munţi pe care plânsul îi sfâşie
La fel cum doare glia din câmpie
Când scrii Vasile... când vorbeşti Ioane
La fel cum fierbe grâul de colivă
Pleznind în bob a binecuvântare
Pentr-un părinte singur care moare
Cu dragoste sau ură excesivă
Lăsând ca moştenire viitoare
Un chip cioplit de curvă migratoare
Lory
Despre poezie
Foarte frumoasă imaginea-reproş, a speranţei care "pâlpâie în icoane", îmi aduc aminte de tata, a luptat cu viaţa, în octombrie era sus, pe şira de fân, deşi era un moş, în noiembrie era în spital, m-a înfrigurat gri-ul din privire, apoi, ajungând acasă, "larg s-a-nchinat, cu faţa la icoane", deşi mereu a cârtit... "Speranţa prea târzie"...
Abordare amplă, Vasile (eu? da, şi eu), omul, adică, fiind chemat să-si spună păsul, să lase mărturie gândurile, durerile, visele, speranţele, de la muntele sfâşiat de plâns (lacrima - izvorul vieţii, viaţa ca o apă, de la izvor până la marea sărată...) până la durerea din glie (efortul - temelia tuturor speranţelor, năzuinţelor, frumuseţilor, efortul însoţit de durere, nimic nu se obţine uşor, trebuie să strângem din dinţi, să luăm viaţa în piept, doar aşa simţim gustul dulce-sărat al succesului, al împlinirii), o altă abordare a îndemnului "ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane", ridicare spirituală, "pleznind în bob a binecuvantare"...
Ultimul vers mă... îngheaţă! Ca şi "lupii din Jupiter", parabola (?) imi este absconsă, ermetică, sofistă! Nu pot zbura aşa de sus, nu pot zbura pe tărâm necunoscut şi în întuneric! E ca "un pumnal ce sfâşie o piele", stricând tot eşafodajul de flăcări!
Să ne auzim sănătoşi "în muzica serii"!
PoeZiua sa-ti fie !...ca inima !
RăspundețiȘtergereBună Vasile!
RăspundețiȘtergereSă ai o zi frumoasă precum o poezie!
Week-end placut sa ai!
Ștergeremi-a placut si fotografiile si poezia si postpoezia. Ceea ce nu am inteles, a fost ultimul vers "Un chip cioplit de curvă migratoare"...
RăspundețiȘtergereO zi faina!
Da, acolo m-am "aricit" si eu! Sper ca a fost doar sonoritatea care a atras, dar nici nu vreau sa caut sensuri, orice incerc, tot rau iese!
ȘtergereSa ne bucuram de continutul poeziei, macar!
O seara faina sa ai!
Chipul taranului e emblematic pentru taranii din toate timpurile!
RăspundețiȘtergereSeara placuta!
Taranul, din pacate, a ramas acolo, "in coltul istoriei", uitat de toti, jupuit de toti, sfasiat intre pamantul de sub picioare, care il doboara, si Cerul care nu il aude...
ȘtergereSeara placuta si tie!
Salutari si doamnei Cici!
”PoeZiua” și Despre...dar și imaginile, toate alcătuiesc un gest de acceptare, de năzuință și de descătușare, ca atunci când , după ce-ți spui of-ul, gata, a trecut. A trecut?
RăspundețiȘtergereO seară caldă, calmă, cu un film bun, sau chiar două. ;)
(Se poate? Am văzut aseară Portretul lui Dorian Gray - Dorian Gray 2009, regia Oliver Parker, cu Ben Barnes, film irlandez...Drama, Fantasy, Thriller, senzațional, părearea mea. Aș vrea să știu dacă l-ai văzut.)
Nu, nu l-am vazut!
ȘtergereNu am glumit (adica "nu m-am dat modest") atunci cand am spus ca nu sunt un cinefil!
Am vazut multe filme in copilarie, (academia Telecinemateca! :) ) apoi a fost valul din anii 90 si in ultimii cativa ani dar rar, doar cand vine in vizita Horia, fiul meu! Impreuna disecam si analizam filmele de la spectrul infrarosu pana la impactul unei supernove de la marginea universului! :)
Sa nu uit un aspect important: in copilarie a mai fost un element important: revista Cinema!
Multumesc pentru semnalare, maine "il mananc"! :)
Gata, trec la microfonul de vinerea seara!
... hai sa ne intrecem in commentarii, ca de-aia suntem sau parem destepti si avem blog
RăspundețiȘtergereiar tu nu mai face modestul, ca se'nchide-va si textul