Conferinţa de presă

Ştiri de la Orizont

 Într-o postare recentă a apărut pe blog un fel de poză a unui artefact descoperit chipurile pe autostrada Sebeş-Alba sugerându-se faptul că acesta ar fi putut fi vreun autostopist preistoric, sau chiar mai rău, vre-un fost campion olimpic la tras la TIR pe autostradă.

Sunt nevoit să precizez că poza respectivă este o copie obţinută fraudulos şi nu de către specialiştii muzeului de istorie şi arheologie Alba cum s-a afirmat, ci de către meseriaşii din cooperativa meşteşugărească stradală Alba-Neagra, în scopul valorificării ilegale a acesteia.

  În realitate, artefactul original se află bine păzit în filiala Drumul Taberei a lui SC Cugyr Internaţional şi va fi transferat zilele acestea la sediul central spre a fi expus.

Adevărata locaţie în care a avut loc această descoperire se află pe malul opus al lacului Balta din apropierea localităţii Fabrica de Armament Cugir.

Artefactul reprezintă un om cu studii, care gândeşte şi pescuieşte în poziţia pe vine, poziţie firească dealtfel avându-se în vedere faptul că mai erau câteva milenii pâna să se descopere veceul cu oală şi apoi cel cu vas.

Până la acest stadiu al cercetărilor nu s-a putut încă stabili dacă artefactul gândea pescuind sau pescuia gândind, dacă nu cumva chiar facea altă treabă în poziţia respectivă.

După alte cercetări şi studii aprofundate, arheologii au stabilit prin metoda citirii directe de pe certificatul de naştere găsit in sacoşa artefactului, că acesta provenea din localitatea Hamangia din judeţul Delta Tulcei şi avea domiciliul stabil într-o barcă de pe Sulaina Cenal.

S-a mai stabilit că ulterior acesta a migrat înspre munţi, sătul fiind de peşte marin sau oceanic congelat din marea Neagră, un lac mare care pe vremea aceea se vărsa cu peşte cu tot în delta care trecea prin Hamangia.

Odată ce Gânditorul de la Hamangia a ajuns şi a dat startul sezonului de pescuit în apele militare din Cugir, el a primit numele conspirativ Pescuitorul de la Hamangir.

  În fine, după ce s-a stabilit locul de origine, vârsta şi ocupaţia artefactului, oamenii de ştiinţă au trecut la un proiect foarte ambiţios. Folosind metoda bombardării cu izotopi radioactivi şi cu alte mijloace nucleare specifice aderării Cugirului la NATO, cercetătorii au reuşit să pătrundă în capul de piatră al Pescuitorului şi să afle la ce se  gândea el atât de adânc în acele vremuri. 

    Un gând care a fost scanat în mintea împietrită a artefactului se referea la un proiect de mare viitor care viza breasla mincinoşilor, care urma să revoluţioneze şi să facă pescuitul mult mai eficient decât cel pe care-l practica el în acele vremuri, cu undiţa de bambus de import made in China. 

Pâi dacă în Cugirul mileniilor viitoare era mai uşor de găsit în talcioc armament şi muniţii decât undiţe, gută, ace şi brice, atunci de ce nu s-ar putea pescui folosind tehnica militară? 

  În fine, ultimul gând pe care oamenii de ştiinţă l-au găsit împietrit de milenii în capul Pescuitorului de la Hamagir era un vis frumos şi romantic, care se referea la viaţa lui particulară din afara orelor de program.

Se gândea cum că ce frumos ar fi să aibă şi el o negânditoare de Hamangir, care să-i fie aşa, un fel de soţie, adică s-o ţie numai el. Si care să-l aştepte seară de seară acasă când vine obosit de la pescuit sau de pe şantierul arheologic cu o zeamă aburită de peşte, că s-a săturat de atâta conservăraie, de E-uri, de alte chimicale preambalate şi chiar şi de sandvişurile de lipie cu lipie. 

Aşa cum are şi îngâmfatul ala de mai sus, de pe craca de la doi şi mamăăăă! ce încântat este el de primitiva lui. Până şi amărâtul ăla din scorbura rupestră de la demisol are una, cam bolovănoasă ea, dar ce contează, bine de el ca o are.

  Mai departe cercetătorii au găsit şi portretul robot al negânditoarei sale, pe care Pescuitorul îl creionase cu dalta în închipuirea sa.

Păi aceasta trebuia să fie frumoasă, plinuţă şi mai ales tot timpul acasă.

Să fie mută precum o statuie ca să nu îl cicălească la gândire şi ca să nu facă adiţionale bârfind ore întregi cu vecinele.

Să nu fie prea fripturistă decât atât cât sâ nu aibe porniri vegetariene şi să-l muşte noaptea în somn de mărul lui Adam.

Să nu fie blondă ca să scoată preistoricii ăia primitivi bancuri despre ea, dar nici neagră ca gripa aviacioară.

Şi să-i facă dacă s-ar putea şi nişte gânditori mititei.

Dar nuuuu, mai bine asta nu! Că ăştia se gândesc numai la prostii, au în capetele alea tari numai telefoane mobile, laptop-uri, table PC-uri, cer toată ziua de mâncare şi când ţi-e lumea mai dragă te mai cheamă şi diriga că au rămas repetenţi căteşi doi-trei de-o dată. Pe ăştia lasă-i mai încolo, când or veni vremuri mai bune şi când or veni ăia cu reforma în învăţământ.

   În final, arheologii, cercetătorii şi întreaga lume ştiinţifică au fost uimiţi de gândirea profundă, sensibilitatea umană, dar şi de previziunile Pescuitorului de la Hamangir.

Întradevăr, Cugirul avea să devină peste milenii o fabrică de armament.

Mincinoşii din zilele noastre folosesc curentul electric, carbidul şi alte materiale explozive la pescuit.

Un singur lucru nu avea să i se împlinească: hamangiroaica frumoasă, harnică, tăcută şi negânditoare încă nu a aparut, încă nu a brevetat-o nimeni.

Cu toate că a împietrit aşteptând-o milenii de-a rândul.

Ceea ce nu a gândit el este câ nici bunul Dumnezeu nu crede că o s-o apuce.

                                        SC Cugir International, filiala Drumul Taberei

                                        A consemnat pentru dumneavoastra,  

                                        muzeo-ologul de serviciu  Make

 *******************

Nota: materialul a fost trimis prin valiza diplomatica! Sunt multe afirmatii nesustenabile stiintific si/sau contradictorii! Ne rezervam dreptul de a pune stangul pe replica in editia de maine!