Înserare muzicală

 Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari.
Era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pamânt.


Nichita Stănescu 

Muzică... şi atât!

 

Sonet

 

Fântânile de gânduri nesecate

îmi clocotesc necontenit în minte

țâșnind în arteziene de cuvinte

ce-mi tulbură ideile plecate.

Am adormit târziu, spre dimineață,

tu vii în vis pe umeri cu-n ulcior

și-mi verși în suflet apă de izvor

să nu mai uit că sunt încă în viață.

M-orbește-a ta lumină ca un soare,

te strâng în pleoapele care se zbat,

mă zvinți de somn scăldându-mă-ntr-o boare

ce-i doar a ta, o recunosc de-ndat…

De nu mi-ai fi atât de primitoare

eu aș rămâne pururea plecat.

 

 

 Mihai Ciupercescu

 

 

Excursii în zonă

Relaţii:

Agenţia turistică din Cugir

Cazare

Promo:

Vânătoarea de fluturi

Ce faceţi în mini-vacanţă?
O propunere!

Popas

Un copac cu flori

Semne pe cer

E cineva la planşetă, se pregăteşte butaforia pentru 21 decembrie?
Sau "ca un pumnal ce sfâşie o piele, un avion alunecă pe cer"...
Treacă-meargă!
Dar iată alte semne cabalistice:

Nu, nu e în paint, irfan sau photoshop, e... natur! Parol!

Cu verdele în ochi!

Cafeaua... de dimineaţă!

Cafeaua ta...

Cafeaua mea...

Eu,înainte...

Şi după!

Week-end plăcut!

În muzica serii

Noapte la mare

Valul mai bate, acelaşi. Raza e trează în turn. Cald e nisipul pe plaje, numai puţin dacă scurm. Noaptea-i tîrzie, de august. Orele - horele tac. Cugetul, cumpăna, steaua grea judecată îmi fac. Murmură dor de pereche, Patima cere răspuns, Ah, mineralul în toate geme adânc şi ascuns. Sarea şi osul din mine caută sare şi var. Foamea în mare răspunde, creşte cu fluxul amar. Margine-mi este argila, lege de-asemenea ea. Sunt doar metalul în febră, magmă terestră, nu stea. Capăt al osiei lumii! Rogu-te, nu osândi! Vine cândva şi odihna ce ispăşire va fi! Vine cândva şi odihna ce ispăşire va fi anilor, aprigă sete, febrei de noapte şi zi.

Lucian Blaga 

Răsuciri...

Or fi stâlpii ăştia din tulpini de floarea soarelui?

Priviţi, Darwin la... grădiniţă! De atunci clasifică buruienile în monocotiledonate, bilobate, încurcate...

Uf, în ce parte se răsuceşte... sucitorul? sau făcăleţul?

Stălp răsucit? Nu! Jos pălăria pentru inventivitatea "riveranilor"! Probabil seara, în condiţii rele de vizibilitate, stălpii aceia cenuşii nu se văd... Şi au apelat la "românisme"! Îmi aduc aminte o melodie din tinereţe, anii 60, "plastic is fantastic"!

Corect! Fără violenţă! Nu aruncaţi! Asezati-l uşooor!

O... căsuţă răsucită... (cu putin efort, se vede şi melcul!)

Autoportret!