Aș vrea să nu spun nimănui nimic! Adică de unde am textul ăsta! Vreau să-l citesc numai eu, ascuns sub plapumă! Dacă nu postez câteva zile, înseamnă că am murit de râs sau am febră la burtă!
E o adevărată NEBUNIE, oameni buni!
****
Conform tradiției (care nu a existat până acum), azi, în zi de sărbătoare, voi posta un text plin de sensibilitate pentru că vreau ca toată lumea să știe că am și o latură gingașă.
Despre WCFC
Într-una dintre întâlnire quadrilatere s-a discutat la modul cel mai serios cu putință despre wc-uri. Din câte mi-amintesc v-am povestit cu alte ocazie despre buda dublă, despre cea turcească panoramică, despre wc-ul legat de casă și despre cum unul din prietenii mei și-a petrecut o vreme scufundat până la brâu în hazanaua casei părintești. Momente minunate, amintiri pentru o viață.
Ce urmează să vă spun acum este o disecare științifică a problemei: avantajele și dezavantajele acestei minunate invenții numite: "WC-ul din Fundul Curții".
Pentru că toți patru suntem firi optimiste am început cu avantajele, dar am alunecat treptat pe panta deznădejdii spre fosa septică a dezavantajelor:
- în WCFC ai semnal la telefon mai bun decât în casă;
- dacă ești un căcător matinal îți poți proiecta buda în așa fel încât răsăritul să-ți mângâie privirea, dacă ai însă apucături vesperale poți ruga arhitectul să ți-o orienteze cu deschiderea spre Europa.
- nu uiți niciodată să tragi apa oricât de grăbit ai fi
- nu trebuie să-ți bați capul cu ce fel de odorizant să-i cumperi
- poți să te simți oricând ca-n clasa a noua fumând o țigară învârtită din foile de porumb culese în drum spre ea. Atenție însă, nu te lăcomi să-ți faci o Havană că nu-ți mai rămâne material pentru șters!
- nu poți fi surprins de diverși cetățeni care mai întâi trag zdravăn de clanță și abia apoi încep să bată nervoși - așa cum pățești în oricare budă publică și uneori chiar în cea personală din apartament. Imediat cum auzi pași îți dregi glasul și strigi "ocupat!" sau "aglomerat!" în funcție de situație.
- primăvara, parfumul livezii de meri, în mijlocul căreia ai săpat haznaua, te duce cu gândul la perioada fericită a copilăriei când nu aveai nevoie de laxative.
- vara, arșița dogorâtoare îți aduce alături milioane de muște și de multe ori uiți de ce-ai intrat în budă și începi să ucizi insecte, iar lumea se adună ciopor în jur neînțelegând de ce aplauzi ("ce faci bă? te mândrești cu el?").
- toamna cu alaiul ei de poame coapte și frunze ruginii e anotimpul preferat al utilizatorului WCFC pentru că zgomotul ploii pe acoperișul de ardezie și câte un măr răscopt care ți se rostogolește la picioare nu fac altceva decât să te inspire suplimentar.
- iarna e anotimpul despărțirii pentru că relația cu WCFC încetează, în majoritatea cazurilor, la prima fulguială - cu excepția prevăzătorilor care îi anexează un godin și care îl pot aștepta, iată, pe Moș Crăciun într-o poziție cât se poate de convenabilă. Ce poate să te introducă în atmosfera sărbătorilor mai bine decât Moșul coborând pe hornul WCFC și scoțând din sac o revistă de integrame și un creion?
- scândurile fac diferența între un WCFC de firmă și unul făcut pe genunchi sau pe vapor cum se mai spune. Dacă sunt prea apropiate nu vezi nimic din ce se întâmplă în jur, dacă sunt prea depărtate se face un curent atât de puternic că dom Profesor s-a jurat că odată, fiind constipat, a făcut otită într-o astfel de cabină.("aveți voi idee cum e să te duci la budă cu durere de burtă și să ieși fudul de-o ureche, cu febră și cu durere de cap? ")
Discuția începuse să lâncezească, dar asta până în punctul în care am spus "și ce dracu' faci când scapi noaptea lanterna în budă?". În acest punct dom' Director a intrat în trepidații și în câteva cuvinte ne-a povestit o scurtă întâmplare care imediat a intrat în top trei-ul personal:
Extraordinara poveste a glasului din adâncuri
Dom' Doctor, eu nu știu ce poți să faci când scapi lanterna, dar pot să vă spun ce-am făcut când mi-am scăpat mobilu'.
Eram la mama la țară; îmi luasem o săptămână liberă să-i mai pun și ei casa la punct. Dar în loc să mă ocup de casa ei se ocupa ea de burta mea și mă îndopa toată ziua ca o mamă bună. Atâta am băgat în mine zilele alea că d-abia mă mai puteam mișca și singurele drumuri pe care le făceam erau de la masă la buda din curte și retur.
Într-o zi mă sună nevastă-mea fix când m-a tăiat și cufureala, dar cele două activități le performam simultan fără probleme, mai ales că, așa cum s-a zis deja, semnalul în budă era mai bun decât în casă. Tehnica era simplă: cu o mână țineam ușa că i se stricase clanța, telefonul îl puneam pe speaker și cu cealaltă mână făceam ce voiam eu.
- Alo, iubitule, ce faci tu acolo? Muncești?
- Sigur, iubito.
- Și nu ți-e greu așa singurel?
- Ba mi-e greu, dar cineva trebuie să o ajute...
- Uite că m-am gândit să îți fac o surpriză și vin și eu azi.
Draci! Liniștea mi s-o dus. Dar hai să mă arăt entuziast...
- Pe la cât ajungi?
- Asta e problema. Că sunt la 10km de Galați și mașina nu vrea să mai meargă. Cred că am rămas fără benzină!
Când am auzit-o am simțit nevoia firească să urlu la ea de-aproape și am vrut să apuc telefonul. Numai că telefonul mi-a alunecat fix în gaura budei că așa-s io norocos. M-am ridicat să plec și numai ce aud din groapă:
- Vii să mă iei de aici sau fac autostopul?
M-am lăsat în genunchi și m-am aplecat încercând să văd dacă nu pot ajunge la telefon. Aiurea...era departe. I-am strigat imediat:
- Stai acolo că vin să te iau!
- Ce-ai spus? Zi-mi mai tare!
Atunci uitând de toți și de toate am urlat:
- Stai acoooolooo! Viiin euuuu!
Nu mi-am bătut capul să-i mai spun să închidă pentru că bănuiam că telefonul se va scufunda lent ca Schwarzenegger în Terminator 2 și-și va da duhul, m-am ridicat și am dat să ies. Ușa , pentru că nu o mai ținusem cu mâna, era larg deschisă și, ca într-un tablou de Grigorescu, mama, cu broboada la gură, se uita la mine mirată:
- Unde te duci, mamă ?
- După nevastă-mea! A rămas fără bezină la Galați și mă duc după ea să o aduc.
- Cu ea vorbeai ?
- Da.
- Și de ce stăteai cu capul în wc-u?
- Pentru că am scăpat telefonul.
- Și ea te-aude de-acolo din veceu?
- Cred că mă aude.
- Da? Ia dă-te o leacă!
Și o văd pe mama cum bagă și ea capul în gaura aia și trage un chiot de-au început să urle câinii:
- Faaaa! Să mi-aduci ligheanul ăla mare de tablă ca să am în ce să pun dulceața la răcit!
da, da, da, o adevarata aventura cu wcfc-ul asta :)))
RăspundețiȘtergerenici in ziua de astazi nu stiu daca exista canalizare in toate satele si comunele. baia, toaleta, existau in multe locuinte, erau de forma, ca niste muzee nevizitate.
mi-am adus aminte de wcfc-ul de la tara, de unde-mi petreceam vacantele. peretii erau tapetati cu pagini din revistele "cinema", iar intr-un colt era un teanc inalt de "almanahe" si manuale scolare antice si de demult. pe un perete era atarnata chiar si o oglinda, in care nicio figura nu poposea vreodata cu intentie. cateodata uitam sa mai si ies de-acolo, imi placea sa citesc la lumina care se strecura cu tupeu printre scanduri...iarna insa, era cumplit si mereu se gasea cate cineva care sa promita o izolatie mai buna, dar niciodata nu se intampla nimic...:)
daaaaa!
Ștergerecând eram copil era o epopee mersul la wcfc noaptea! că, de regulă, e în FC! :) Și până în fundul curții noaptea era plină de balauri, de ochi roșii, de bufnițe și de mai știu ce alte spurcăciuni!
mergeam glonț, încercând să văd cât mai puțin, să aud cât mai puțin dar cu ochii holbați, să pot vedea traseul!
întorsul în casă era ca o revenire din iad!!! :)))
aceeași aventură e iarna, indiferent de vârstă!
apropo de iarnă, întotdeauna m-am mirat cum de ieșitul din casă după lemne, fără haină, însemna răceală sigură iar relașul din wcfc, jumătate gol, nu cauzează nimic! :)
Suuuperb!
RăspundețiȘtergereGriji, ca daca stai sub plapuma sa citesti si uiti unde esti, poate-ti dai drumul...
Nooapte buunaa !
Alex, am scăpat, computerul nu a încăput sub plapumă! :)
Ștergere'Neața!
Bazil,
RăspundețiȘtergereAsta e sadism din partea ta. De ce n-ai scris un avertisment la inceput? Ceva de genul " A se citi cu calculatorul in mana, pe WC" de exemplu. Sau altceva similar. Aia cu plapuma si febra de burta n-a fost suficient de convingatoare in raport cu efectul real al povestii.
AnonIM
Domnu' anonIM, cu respect vă admir și mă deconspir, în același timp!
ȘtergereV-am spus că rădeam în gară, cu spasme, citind cartea dvs! După ce m-am strâns de beregată, mi-am îndesat un ciorap în gură sau trânteam cartea și fugeam afară, să mă dezlănțui, m-am lăsat păgubaș și am râs sănătos, cu lacrimi și zgâlțâituri!
ei bine, aseară am trecut la nivelul superior!
am râs cu bulbuci și vânătăi, că aveam ochii ieșiți din cap cât pumnul (ochii !! :) ) și eram vânăt la față, nu mai puteam să inspir de spasme...
am râs până m-am înconvoiat pe scaun, să nu mai văd textul! degeaba!
culmea, sub plapumă aveam în ochi diverse scene wcfciste și... râdeam, normal!!!
1. Iau act de faptul ca "te-ai ras" de cartea mea.
Ștergere2. Era firesc sa treci la nivelul superior. Cine dracu n-ar trece lecturand asa ceva!? Ma intreb ce altceva decat o intamplare adevarata ar fi putut inspira un asemenea scenariu! Cred ca nimic.
AnonIM
:) așa e, "m-am ras"!
Ștergereda, omul e onest, spune ce a auzit de la altcineva, e un fel de decameron 2.0, nebunie curată! și ce plastic descrie tabloul grigorescian al mamei cu broboada la gură... aici e un tablou demn de Michelangelo, tipul era pe wc, scapă telefonul, lasă ușa care se deschide, se întoarce, se apleacă...
întrebare: în ce pozi'ie erau pantalonii când îl privea maică-sa??? :)))
:))))) La a doua citire are acelasi efect!
RăspundețiȘtergereAm citit textul de dimineata, dar - din motive tehnice (PC nevrozat) - n-am reusit sa las un comentariu! Si la aceasta ora sunt usor "ranjita", dar dimineata doar ca n-am râs pe strada, singura, de nebuna! Noroc ca pot acoperi gura cu fularul! Imi imaginam la WCFC oamenii pe care ii vedeam! Si cum sa nu râd cu pofta cand imi amintesc zilele cand mergeam "la tara" si nu reuseam sa inteleg cum pot trai oamenii asa... si cum dadeam cu pliciul dupa muste: era obiectul obligatoriu cand mergeam. Si apoi, am fost la o nunta, la o cantina undeva pe langa Campina si mergeam in FC!!! Ploua, si era noroi, si drumul era lung pana la WCFC si... era coada! :)))) Si asteptam in noroi...
Super-extra-tare textul! :))))
Ziua minunata sa iti fie! :))))
am derulat puțin în sus și doar ce am văzut ultimul rând și gata, m-a bufnit râsul!
Ștergereo fi vreo molimă!!!
aaaaa, nu vreau să spun despre o nuntă în Banat, la țară! e de nespus! :))
make, boier de bucurești, are blogalergie (o fi blenoragia pe nou?), îmi dă mie mail cu comentariile!
RăspundețiȘtergereno, dară boierul tăt boier, așa că trec la ezecuție! :)
make@Today at 12:37 PM
To
secret
Servus
La fel ca in multe alte situatii, pana sa dau si eu cu replica-n fasole, tu schimbi meniul, adica pagina.
Si eu raman ca de obicei si nemancat si cu nasul infundat.
WCFP-ul
Probabil ca daca ar fi avut WCFC-uri, americanii care asteptau nerabdatori la coada la toilet nu ar mai fi inventat Stepul ci Calusarii.
Daca vreun gospodar de prin Harghita sau Covasna si-ar planta in ograda vreo 10-15 WCFC-uri sau mai bine zis BCF-uri, pentru ca aia ca sa se simta mai aproape de Budapesta zic la weceu buda, ar putea sa-si numeasca ograda Sanatoriu pentru tratarea stricaciunilor de stomac.
Pentru ca acolo, din cauza temperaturilor scazute orice cufuree se transforma instantaneu in constipatie.
Eu personal, beneficiar de o viata de confortul WCMC-ului (wece-ul din mijlocul casei), am fost uimit de avantajele celui din fundul curtii. Lasand la o parte pe cele de ordin material cum ar fi fezabilitate, pret de cost, de mentenanta, de up-grade, mobilitate la reamplasare, reciclarea si refolosirea partilor componente bio-degradate, posibilitatea recuperarii produselor cazute accidental in interiorul orificiului principal, posibilitatea de a-ti auzi nevasta de acolo dinauntru pana la imersia totala a telefonului si multe altele, nu poti sa nu fi uimit de cele de ordin spiritual.
Caci ce poate fi mai sublim in momentele de mare concentrare in natura si linistea din fundul curtii decat sa te poti documenta, culturaliza sau chiar sa ai profunde inspiratii sau expiratii artistice si sa compui sau sa creezi, chiar si daca putin caznit ca sa nu zic scremut.
Pentru ca nu am cum sa-mi cumpar o locuinta la tara dar fiind placut impresionat de avantajele WCFC-ului, m-am hotarat sa-mi fac si eu in dosul blocului un WCFP (weceul din fundul parcarii).
Deocamdata am reusit sa instalez doar dispozitivul central al acestuia, ramanand ca ulterior sa anexez si cateva scanduri laterale, o bucata de tabla indreptata deasupra si cel putin temporar o bucata de pres taranesc pe post de usa, macar atata cat sa acopere de la brau in sus.
comentariul are și poză, mai bună ca textul (aaau, m-am lins pe nas de primă!), da nu am cum să o vâr aici!
Ștergereaoleo,ce mi-ai facut ? mor de ras .....("aveți voi idee cum e să te duci la budă cu durere de burtă și să ieși fudul de-o ureche, cu febră și cu durere de cap? ")
RăspundețiȘtergereașa e. doar mă gândesc la text și m[ ia cu râs pe la burtă! :)
ȘtergereApocaliptica scena cu telefonul :)
RăspundețiȘtergere:) conflictele inerente dintre tradițiile vieții rurale și gadgeturile contemporaneității!
Ștergerebine zis apocaliptică!