Gong final

  Despre Gongu Viorel s-a vorbit aseară. Da, dar eu nu am spus tot. 

Volumul "Ultimul trandafir" m-a fermecat! Grandoare a versului și a imaginilor, acord perfect între rimt și melodie, un întreg demn de tabloul unui maestru olandez! Noblețe!

  Ce-i drept, am ridicat sprânceana, întrebându-mă de ce a înghesuit între aceleași coperți mai multe plachete. Deja publică opera omnia? A ajuns la opere complete într-o singură apariție?

  Vâzând eu în apele marelui fluviu cu numele de internet lucirile coperților noilor sale volume, m-am dat peste cap și am intrat în posesia lor, convins că mă voi îmbăta, la cumpăna anilor, bând o șampanie aleasă din strugurii poeziilor cultivate în carte. 

  Ei bine, eticheta frumoasă, promițătoare, vinul... acru! Hai să nu zic acru, hai să zic sub așteptări!

Prefața este o dezamăgire! Cândva, în mileniul trecut, d-l Gongu a fost lăudat de o persoană cu ștaif din lumea literelor. Ok, perfect, dar aia a fost atunci, între timp poeziile s-au mai mișcat în stânga, în dreapta, au mai găsit ceva haine aduse de peste mări și țări, au mai ascultat și ele, poeziile, alți poeți, au văzut semănate și culese forme de exprimare obținute  din surprinzătoare alăturări de materii, gânduri, vise, culori și sunete...

Adică, spun eu, prefața este o aglutinare de articole din diverse publicații, pe hârtie sau virtuale, care mai de care mai de notorietate, gen Trăznetul poetic, Grădina cu genii, Orgasme și spasme, publicații care au promovat mari poeți români, arhicunoscuți, dau câteva nume, Probodilă Cucuruz, Câșlinescovici Văndărău, Borundă Tărtia și alții!

  Să intrăm în text!

  După părerea mea, poezia care dă titlul volumului, Noaptea lutierilor, nu se ridică la splendoarea niciunei glosse din volumul anterior, e un tablou al nopții, un tablou în care amestecul culoare-fior este dezechilibrat! Lipsa culorilor (momentul și locul impun gri-ul!) nu este deloc, dar deloc susținută de fior, acesta rămânând la poalele dealului! Nu am nici cea mai mică idee de normele unei analize pertinente, dar vioara acestui poem e dezacordată pentru urechea mea! Într-o singură poezie este folosit de două ori același cuvănt pentru a obține rima? S-a înjumătățit talentul? Ce se întîmplă? Mirarea mea s-a stins până la finalul cărții, bagajul lexical este limitat, hiacintul, fluturii, vioara fiind arhi... citate! Plus tema! Tema? Da, tema! Și prefața și majoritatea poeziilor ne precizează persoana: fost militar, divorțat, detașat la mină, copil crescut singur! Aceasta este tema majoră, culmea, și în volumul de proză scurtă! Impresia generală este asta: d-l Gongu este convins că experiența personală este unică și irepetabilă! Corect! Este valabil și pentru mine, și pentru tine, cititorule, și pentru ei... Cu această carte domnul Gongu prefigurează povestirea Anonimul, adică intră în anonimat! Orice persoană întâlnită va spune "viața mea este un roman"! Iarăși spun - CORECT! Dar nu orice roman este studiat la academie! Un autor anonim, așa, ca d-l Gongu, va fi analizat de un "critic" anonim, așa, ca mine! 

  Eu am pretenția că sunt un anonim! Dânsul, prin prefața publicată, se auto-proclamă Poet! 

Nu am să vă citez poezii! Claudia scotea în evidență poezia de dragoste din acest volum! Brrrr! Mă ia cu frig! Citez:

"Lasă-mi măna rece chiar pe creier"... 

Brrrr, chiar fior! De groază! Halucinant!

Sau:

"Și între dinți strivesc crenguțe-n gură"!!!

Ai bre, chiar în gură? Și eu care credeam că dinții sunt prin alte părți...

Gata!

În loc de concluzie:

Logistică

Maestrul Gongu a recidivat

Și-a chinuit un top de coli A4.

În loc de-un loc în top, a dat de dracu:

Prețul hârtiei i-a fost imputat!

Schimb valutar

Citesc din "Cămașa de noapte"

Și parcă mă-ncearc-o nevroză!

Poeziile tale, pe toate,

Le schimb pe o filă de proză!