Dejun la marginea grădinii

Tăcerea cade calmă și spune: suntem singuri!
Ca zurgălăi de sănii vin clinchete de linguri
Și-n timp ce vinul roșu mai spumegă în cupă
Ca norul se-mprăștie un nour fin de supă.
Iar mai apoi paharul e rece și brumat,
Friptura se înfoaie și iat-o, a intrat!
Grădina vine-n tihnă, bogată, în tăcere.
Sunt coșuri mari cu mere, cu struguri și cu pere
Pe care-n ceasul ăsta, ce nu s-a mai oprit,
Le trecem să-și încerce aroma, sub cuțit!

Ștefan Baciu