Enciclopedia Dacica

joi, 9 februarie 2012

Blogul lui Mihai


 

Sonet 

 

Fântânile de gânduri nesecate
îmi clocotesc necontenit în minte
țâșnind în arteziene de cuvinte
ce-mi tulbură ideile plecate.

Am adormit târziu, spre dimineață,
tu vii în vis pe umeri cu-n ulcior
și-mi verși în suflet apă de izvor
să nu mai uit că sunt încă în viață.

M-orbește-a ta lumină ca un soare,
te strâng în pleoapele care se zbat,
mă zvinți de somn scăldându-mă-ntr-o boare

ce-i doar a ta, o recunosc de-ndat…
De nu mi-ai fi atât de primitoare
eu aș rămâne pururea plecat.


A nins...

Am trecut de la doliul cel negru
prelins din suflete până în stradă
la unul alb, resemnat, mai integru
asternut de ninsori în cascadă.

Un aer rece de-acuma pătrunde
prin căldura mocnită, stătută,
frisonând dureri si răni de niciunde,
muscând sângeriu atunci când sărută.

Altfel orbeste acuma tot albul,
nu mai e bezna udă care-nchidea.
Săgeți împroscate vin din înaltul
pe care-l visam când bezna speria.

Altfel de-acum ne este cărarea,
în alb ne rămân vii urme de pasi
ce nu-i mai înghite întunecarea,
desi rătăcirea ne este aceeasi.


Nesomn marin 

Pe ţărmul pustiului, astăzi, deşi nu-i o zi oarecare,
se seamănă-nneştire nisip ca într-o zi lucrătoare.
Maşini din oţeluri speciale asudă de-atâta efort.
Rugina se-ntinde prin colţuri şi scârţâie noaptea în port.

Pe străzi, pe plaje şi-n aer miroase a peşte stricat.
Un iz de foame şi silă loveşte adânc în stomac.
De geamul ferestrelor mate se frâng pornitele zboruri.
În cercul restrâns al cabinei se-mpart la-ntâmplare onoruri.

Pe ziduri şi uşi de localuri citim: Angajăm marinari!
Dar oamenii trec mai departe, cu treburi sau simpli hoinari.
Plecarea în larg se amână. Tereştrii au o dilemă:
Să pleci pe-o asemenea vreme? Dacă-ntâlneşti vreo sirenă?

Priviri către boltă se-ndreaptă, dar liftul spre cer e defect.
Radarul, tot timpul la pândă, raportează orice suspect.
S-a strâmbat catargul dreptăţii şi-i gata să cadă în mare.
S-a găsit lângă el aruncat un spart colac de salvare.

Scafadru încercat, raţiunea, s-a dus şi ea în afund:
Doar bule de aer şi spume sunt semne în jocu-i fecund.
Coşmarul nu are trezire nici dacă ochii se-nchid.
Spectrul pare fantastic: moluşte tot urcă pe zid.

Când pe-ascuns şi cu jind priveşti să te rogi către stele
Nisipul intră în guri, în ochi şi-n visele grele.
Din larg, din adânc şi din vânt se-aude prelung uruitul.
E leit-motivul pierzării: sfârşit nesfârşit e sfârşitul!

Pe ţărmul pustiului, astăzi, deşi e iar sărbătoare,
recolta nisipului creşte ca într-o zi lucrătoare.
Frumuseti, frumuseti multe, am copiat ce mi-a placut mai mult in ultimul timp...  "Blogul lui Mihai" inseamna si Mihai Ciupercescu si Mihai Olteanu si inseamna si... Karina, pentru ca ea mi-a deschis fereastra catre aceste frumoase pagini de suflet... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu