Enciclopedia Dacica

marți, 21 februarie 2012

Vine...


  Desi nu imi place in intregime, desi sunt curios cum de nu se vede imperfectiunea sunetului uneori, accept ca eu sunt cel neadaptat si spun: frumos, un frumos trist, mai ales ca imi pare ca eu sunt subiectul...

Primavara - Toamna
(fragment)

E primăvară-acu în calendar;
se dezmorțește totul în natură.
Hainele ți-s transparente iar
și-s predispus din nou la aventură.

Viața, iarăși, are clorofilă,
iar tu, din nou, ai sânge în obraz;
E vremea să deschid o nouă filă,
să reașez ghivece pe pervaz,

să-mi fac, din nou, un plan de viață bună,
să ies, cumva, din lunga hibernare,
să nu-mi mai plâng atât de mult în strună,
să ies din nou, candid, la drumul mare.

Că nu mai am resortul tinereții,
că mă privești ca pe-un artefact,
că nu mă mai amuz ca toți băieții
și-s predispus să fac oricând infarct

sunt semne-adânci, de veteran,
pe care le-oi ascunde, dacă pot…
Dar, fiindcă Dumnezeu mi-a dat încă un an,
e ca și când mai am să trec un hop.

Voi fi, astfel, un martor detașat,
fără vreun rol sub spotul de lumină,
observator cuminte, așezat,
precum un spectator la strapontină.

Sau, fi-voi un sufleur chircit prin fose,
machior ce-ascunde grimasa unui rid,
autor de epigrame și de glose,
sau, cine știe, un biet bătrân rigid.

Orice-aș mai face, ori ce-aș mai putea fi,
din cele care viața mi le rezervă-n taină,
un lucru este sigur, și-aș vrea ca tu să-l știi,
când despovărat voi fi de-a cărnii haină:

Ai fost o primăvară pentru mine,
fără-nceput și fără de sfârșit,
un izvor cu ape cristaline,
un miraj, un tâlc nedeslușit.

Ai fost tu, încă, atâtea alte lucruri:
sunet și imagini, izvor de-alegorii,
chiar dacă par toate, acum, doar niște mucuri
rămase dintr-o noapte de orgii.

Mi-ai fost regină, ți-am fost poet de curte,
mi-ai fost călău, ți-am fost un osândit;
dar viețile ce ne-au fost date, scurte,
numai așa, intens noi le-am trăit.

Ți-am fost, secret, iubit între iubiți,
am construit cu tine o mie de povești;
Să-ți amintești că trebuie să uiți,
să uiți că trebuie să-ți amintești.

Ș-am trăit să-ți spun, să nu-ți spun oare,
că  sensul vieții, ce-l caut ne-ncetat,
de n-ai fi fost cumva o întâmplare,
puteam să jur, în tine l-am aflat.
 
Mihai Ciupercescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu