luni, 27 februarie 2012

Zbor oprit


poemul de seară 


Fără bilet si bagaje, călător mereu în fugă, gândul răscoleste colțisoare zăbrelite.
E vremea când se-ntorc cocorii.
Niciodată singuri.
……………………………………
Sar poarta hoțeste.


 Tăcută, casa noastră îsi odihneste truda.
Răzleață, o  rază  de lună scaldă cuminte fereastra.
Dincolo de timp.
Noi toți. Mama, cu ale ei, mereu multe .Tata , cu   fruntea plecată în palme. Fratele meu meșterește ceva din bucăți de lemn colorate. Eu, printre cărți.

…………………
Ascult tăcerea nopții.

Undeva, un câine răgusit simte prezență străină.

Fug..toate sunt altfel.  Locul meu, locul nostru.
Este vremea amintirilor.



http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/poemul-de-seara.html



5 comentarii:

  1. Ati vazut cum arata o tufa de lipan incarcata de bruma? Soarele este agatat de marginea orizontului, incercand sa dea la o parte ramurile subtiri, negre si noduroase ale salcamilor, sa poata inunda cu lumina satul. Bruma straluceste ca un buchet de diamante (oare cum o straluci un buchet de diamante? m-a luat valul, scuze).
    E ceva ireal si real, vezi dar daca atingi - dispare!
    Asa este acest text! O bijuterie a lui Benvenuto Cellini!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tocmai am citit cel mai neașteptat poem!

    lipanul? acoperiș peste o lume de întrebări nerostite!

    RăspundețiȘtergere
  3. vremea amintirilor inseamna nostalgie...frumos poem...

    RăspundețiȘtergere
  4. Poeme in proza, necuprins si cuprins, incertitudini...

    RăspundețiȘtergere