"Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone..."
Nervi de toamnă
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
George Bacovia
Bună seara, Vasile... Un regal poetic - şi nu exagerez. Poate că sunt un pic subiectiv (dar asta se acceptă, nu-i aşa?), fiindcă Bacovia este poetul care s-a apropiat foarte, foarte mult de sufletul meu...
RăspundețiȘtergereUn poet care patrunde in cele mai adanci unghere ale sufletului, si daca vrem, si daca nu vrem, Bacovia!
ȘtergereMa surprinzi, nu am remarcat nicio "tusa" melancolica in versurile sau in poemele tale!
Imi imaginez un car roman, cu cai incordati, drapati in purpura, cu un soare coborat pana pe zidul arenei, sa vada mai bine, cu spectatori in tribume invesmantati an galben, in alb, in albastru, totul e freamat, totul e culoare si sunet, barbatul din car cu mainile incordate, inundat de dorinta, priveste spre locul unde, sub frunze de palmier, ochi migdalati clipesc spre el, pentru el, trecand de tunica de bronz aurit, mai aproape, mai adanc...
Asa vad eu poezia ta!
Dar... voi fi mai atent la viitoarea citire!
Verlaine si Bacovia - interesanta combinatie! :)
RăspundețiȘtergereSeara placuta!
S-au intalnit in ceata! Totul e posibil! :)
ȘtergereSeara frumoasa si tie!
păi simboliștii nu se întîlnesc, ptr a se piere, oriunde, chiar și în ceață ???
Ștergeredacă l-ai adus și pe Yanis, mă declar învins
depun armele
Bună Vasile!
RăspundețiȘtergereÎmi place Bacovia!
O săptămână frumoasă îți doresc!
Servus, Elena!
ȘtergereSi mie imi place, si sunt convins ca place multora! Nu trebuie sa fii neaparat trist, suparat, melancolic sau bolnav (Doamne-fereste!) ca sa placa Bacovia, e un poet foarte sensibil, zugraveste tablouri acolo unde multi nici macar nu privesc, gaseste ecouri adanci in locurile aride din noi...
A scris mai frumos decat Arghezi in "Flori de mucigai" dar boala i-au turnat plumb in aripi...
O seara si o saptamana placuta si tie!
RăspundețiȘtergeretare faina alegere pentru o noapte de noiembrie!
brrr...mi se facu frig si dor si frica si parca imi vine sa si plang...dar trece.
leac: tinutul de mana!
Ștergerevechi si totusi nou...:)
RăspundețiȘtergere"variaţii...
arhitecturi,
călătorii,
tăceri".
(g.b. - spleen)
A avut dreptate! Ne-am intalnit in liceu si de atunci calatorim si tacem impreuna!
ȘtergereAi dreptate, desi e mai batran ca mine, e, totusi, aici!
Hermoso sitio, con una entrada muy otoñal llena del colorido propio de la estación.
RăspundețiȘtergereTe dejo un fuerte abrazo desde Uruguay!
Muchas gracias!
ȘtergereMe siento honrado de visitar su blog de elegancia impresionado!
Una noche llena de estrellas para ti!
„De atatea nopti aud plouand... aud materia plangand... e noapte si ma duce-un gand... spre locuintele lacustre”
RăspundețiȘtergereE-a saptea zi
Ștergerecu ceata gri!
Buna dimineata!
Lasă-mi, toamnă...
RăspundețiȘtergerede Ana Blandiana
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.
Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.
Mor de ciuda ca nu-mi amintesc decat doua cuvinte din "replica" eminesciana pe care voiam sa o plasez...
Ștergere"Ma-ntunec!"...
Asta e, varsta, mama ei!
Poezia Anei e un bocet coplesitor, nu spun nimic nou, nici nu am pretentia, vreau doar sa spun ca sunt atras si respins in acelasi timp, atras de frumusetea tragicului, respins de un singur cuvant, nefericit crosetat in metafora, "parerea mea"...
"Urlete de ciocarlii"...
E atat de dizgratios, de nefericit, de agurid (asta imi apartine! m-am dat naibii!), de ciudat! Ciudat? Asa simt, ma arunca din atmosfera lamentatiei grecesti in balamuc!
Scuze, Ana Blandiana!
Servus, SLVC!
Tot ce cu "noapte" incepe imi place - e clar!
RăspundețiȘtergereImi place cum scrie Bacovia, imi place franceza si-mi place si ceata! Cand Natura e trista sufletul meu se insenineaza! Las Natura sa planga si sa se intristeze pentru mine! E treaba ei sa o faca! Ea are si roua si bruma si ceata! :)
Buna dimineata! Sa iti placa viata! :)
P.S. Am dedus ca "parfumul de paracetamol" e chiar "pe bune" (am crezut ca glumesti)... Maine sa nu mai ai nevoie de pastile! Maine - cel mai tarziu! - sa nu mai ai nevoie de ceai decat de placere! Sanatate sa ai!
Am inteles, sa traiti! :)
ȘtergereMai, ceata e intotdeauna fabuloasa, e ca o poarta spre alte taramuri, asa cum am scris pe undeva prin comentarii - in copilarie, serile de noiembrie erau ca o lume a basmelor reala-ireala, vizibila si totusi... ascunsa, dar acum uite, e aproape zece ziua si e tot ceata afara, de o saptamana ceata ma-nconjoara...
Ar fi culmea sa ies pe usa si ma trezesc in Australia!!!
Am transmis ultimatul guturaiului! Sa vad pe unde scoate camasa... de ceata!
Buna dimineata!