Iscălitură de lumină

Bună dimineaţa!
Este un salut şi o constatare!

Salutul este din inimă, strălucind sub sprâncene şi zâmbind ascuns sub mustaţă! Aseară am încercat să văd cum se mişcă tehnologia asta şi am fost uimit de faptul că "dincolo" erau ascultători, chiar dacă nu scosesem un cuvânt, chiar dacă ora de început fusese binişooor depăşită!

Tuturor, celor de aseară şi celor de azi, mulţumiri, scuze şi... cafea!

 Tot aseară am re-ascultat o piesa ce îmi era mereu prezentă pe scena amintirilor, ştiam cine o cânta dar nu mai ştiam titlul ei, să o caut! Au fost suficiente câteva cuvinte schimbate cu o persoană întâlnită în "locantă" şi cortina a fost trasă, lăsând în lumină iscălitura! Mulţumesc, IM!

 Ei bine...

Ei bine, vara asta m-a plimbat pe dealuri, arătându-mi norii, dealurile, pădurea, oferindu-mi concerte de greieri şi zbor de fluturi! Între Cer şi Pământ se înălţa o scară de cuvinte, pe care m-am urcat adesea, atingând cu sfială, admiraţie şi respect treptele cioplite în lemn de brad de Nicolae-Nicoară Horia!

Astăzi, acum, dimineaţă, o bună dimineaţă, aşa cum ziceam, am primit "o treaptă" mirosind a lemn din Apuseni, cu lumină de miere sau de soare printre ceţurile toamnei...

Singur nu e nimeni...

Fără vânt pădurea adormită este,
Fără cântec naiul e pustiu şi mut,
Nu-i Copilărie fără de poveste,
Nici sfârşitul clipei fără început.

Dincolo de-aceste paranteze drepte
Versurile mele nici nu au temei,
Gândul meu nu are cum să te-aştepte
Obosit la cină dacă tu nu-l vrei.

Singur nu e nimeni, e doar amăgire,
Tu adu-ţi aminte, tot mereu ţi-am spus-
Pe pământ nu-i ură, nu e nici iubire
Dacă nu există de la doi în sus...

nnh 

"Iscalitura de lumina"...

Bună dimineaţa, Oameni!