În muzica serii

Înserare

S-a înserat. Uşor se-nalţă fumul De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniştea lor castă, Îşi dăruiesc văzduhului parfumul, Şi noaptea-şi cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, şi-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Şi-atâta sfântă pace Domneşte-acuma peste-ntreaga fire, Că sufletul aripile-şi desface Ca să se piardă în nemărginire...

Stefan Octavian Iosif

Înserare de toamnă

Ziua alunecă, trăgând după ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parcă-ai fi împins-o cu mâinile subţiri
pe care le-ai ridicat din îmbrăţişarea mea.
Steaua neagră a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat şi mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua alunecă spre cenuşiu, spre negru,
smulgând frunzele şi trăgând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
şi-un relief de munţi, întors spre noi,
izbucneşte deasupra, urcând,
coborând.

Nichita Stănescu