luni, 16 septembrie 2013

Cuvinte-n veșminte


Un poet tulcean: Ștefan Romeo Ghioc







4 comentarii:

  1. perete de ploie aluneca si la mine..
    cu toate astea toamna e speciala....:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imaginile din poezie sunt speciale, ca si toamna!

      Ștergere
  2. Prima imagine m-a cucerit total.Cu poezia stau mai rau,o citesc ,dar nu ma pot transpune.Am inceput sa-mi cultiv insa ,gustul pentru muzica pecare o pui,chiar incepe sa ma atraga.Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. este o fotografie facuta de o blogarita din Timisoara, srudenta, cred. si pe mine m-a cucerit. acum imi dau seama ca nu a mai postat de mult timp...
      cu poezia nu e nicio problema; fiecare are gustul format sau nascut cu anumite predilectii.
      dar tot va tin de vorba putin.
      imaginile spun ca intre poet si oameni sunt departari, "mari de cormorani care-si tipa singuratatea", si cu toate acestea el, poetul, vine mereu inspre oameni...
      Stefan Romeo Ghioc e special nu pentru ca e tulcean, e special pentru ca el stie ca timpul e masurat, chiar foarte masurat in cazul lui (intre timp chiar s-a terminat, din pacate!) si in scurtul timp care i-a mai ramas incearca sa ne spuna ca trebuie sa privim, totusi, pasarile, rasariturile si apusurile, ploile si zapezile...
      Da, muzica chiar este frumoasa!
      Buna dimineata!

      Ștergere