luni, 18 februarie 2013

Dialog

Thomas Hill - Artist at His Easel in the Woods

dialog

rămâi -sopteste codrul- la sânul
meu pe veci,

rămâi să te fac bucium în
dimineți cu soare

uitat prin rămurele, mai vino și
mai treci

să-mi cânți și veșnicia și dorul de
izvoare.

de n-ar mai veni toamne, eu sigur
aș rămâne,

să-ți cânt doina și dorul cu
glas trăgănat,

când văd că moare frunza și
frigul mă răpune

mă doare plânsul tău , de nu e cu
bănat.

rămâi că înfrunzesc în dulcea
primăvară

și ușile-ți deschid să vii  ca să mă vezi,

palatul meu e veșnic și nu e
prima oară

când hoinărind prin mine aevea tu
te pierzi...


de ce-mi răsai, pădure, din zbucium
și dureri

și dulce mă primești ca pe-un
amant la sân,

eu nu mai sunt copil, codruțul
meu, ca ieri,

să-mi fii mereu prieten și  
veșnicul stăpân.

nu vezi cum toate-n viață se duc
așa și curg,

tu rămânând tot tânăr pe geruri
și pe ploi,

eu ajungând doar singur la poale
de amurg,

când viața ne desparte în veci
pe-amândoi.

I. Ionescu

13 comentarii:

  1. Versuri duioase ce iar imi amintesc ca mi-e dor si doresc....
    Zi faina sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. O variantă sensibilă a Revederii lui Eminescu.
    Bună dimineaţa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua!
      Da, mi-a placut foarte mult, este ecou de sunet si melancolie eminesciana dar e mai mult "bun ramas" decat "revedere".
      Onorat de vizita!

      Ștergere
  3. Sunt frumoase versurile - dar triste; asa simt acum, poate influentata de imaginea pasarii aproape inghetata (din fot dreapta sus) Atata tristete in imaginea aceea - tristete accentuata si de susurul apei care parca face ca frigul sa para mai... rece pentru sarmana pasare. Si imi aminteste de amaratii care au inchis cu plasa curtile interioare de la niste blocuri - sa nu mai intre porumbeii (se temeau de aviara!!! vorba vine - au vrut doar sa dea bani unor firme) Si porumbeii au plecat dar fiind toamna nu au apucat sa gaseasca un alt loc si stateau insirati pe firele atarnate intre stalpii de electricitate, pe crengile pomilor deja golasi si cand a venit frigul cadeau cate unul-cate unul (unul a cazut de pe sarma intr-o statie de autobuz... Atat de trist a fost in acea perioada... Plimbam cainele prin cartier si vedeam multi porumbei morti prin iarba, pe trotuar... Sigur ca nu erau bolnavi... Erau dor morti de frig! la propriu.
    Cuvinte...
    Ori sunt foarte obosita ori sunt cazuta in borcanul cu melancolie! :)
    Sufletul senin sa-ti fie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaaai, ce povestire trista...
      Mai, vorbesc in nume propriu, da, este melancolie dar am si o veste buna, e... trainica! :)
      Da, este senin si linistit, multumesc!
      Zi faina sa ai!
      Apropo, doar ce am venit din targ si am descarcat pozele, o zi foooarte calda! Asa ca e timpul sa iesi "din borcan"... :)

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Timpul... El e nemiscat, doar noi suntem trecatori...
      Zi faina sa ai!

      Ștergere
  5. Răspund în felul meu la o poezie şi o pictură care m-au cam dat peste cap:

    Mi-e dor de cer senin, de soare,
    De primăvară mult mi-e dor,
    Mi-e dor de susur de izvoare
    Şi de parfumul florilor.

    Mi-e dor să spun şi nu ştiu spune,
    Tot ce vrea inima să spună!
    Şi-aş vrea ca doru-s-aibă nume
    Să-l văd curat sub clar de lună,

    Dar doru-mi este o nălucă
    Ce n-are chip... dar mă-mpresoară
    Fiori vrând mereu s- aducă,
    Troian în inimă să stea, să doară.

    Mi-e dor de toate şi de tot...

    RăspundețiȘtergere
  6. "Mi-e dor de toate şi de tot..."
    Acesta-i dorul batranetii...
    S-a dus elanul tineretii,
    As vrea sa zbor... dar nu mai pot!
    ****

    daca nu stiai, afla ca sunt rau la rime si ritm!

    "Dar doru-mi este o nălucă
    Ce n-are chip... dar mă-mpresoară
    Fiori vrând mereu s- aducă,
    Troian în inimă să stea, să doară."

    cam schioape ultimele doua versuri! lipsa de calciu sau miopie si nu se mai vad gropile?

    uite ce zice service-ul:

    "Dar doru-mi este o nălucă
    Ce n-are chip... dar mă-mpresoară
    Fiori voind mereu s-aducă,
    Troian în inimă, să doară."

    trimit factura?

    RăspundețiȘtergere
  7. vresurile fiind ad-hoc, nu am stat să le cosmetizez, mai ales că nu am gândit să le dau statut de poezie. Era un gând aşternut, pur şi simplu, dar îmi place "adusătura" ta din condei şi poţi trimite factura, deşi acel "să stea" avea o anume conotaţie. Factura se achită integral.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Dar doru-mi este o nălucă
      Ce n-are chip... dar mă-mpresoară
      Fiori voind mereu s-aducă,
      Troian în inimă, să stea
      Troian in inimă, sa doară..."

      adaos 100%! plata in ace de albina!

      Ștergere
  8. Mi-au placut foarte mult versurile si trebuie sa recunosc ca mi s-a facut un dor nebun de codru si dealurile de acasa!
    O noapte linistita iti doresc, Vasile! :)

    RăspundețiȘtergere