vineri, 1 iunie 2012

Albina de ieri


Fetica


Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tau, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr' să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci.


Tudor Arghezi 

8 comentarii:

  1. versurile imi amintesc de scoala si de poeziile care imi puneau asa...un nod in gat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. "Ce duh ai şi ce putere."

    Perfect ! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. "Tu aduni de pe meleaguri...
    Pe-ntuneric, făr' să ştii,
    Ai făcut bijuterii
    Şi minuni în toată clipa
    Cu musteaţa şi aripa."...ufff,cita frumusete! "o nebunie" !

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu încetezi să mă surprinzi! În sensul frumos al cuvântului.
    :)

    Pe de altă parte, ca să-ţi spui drept, parcă eşti Mannix!
    Păi, cine a mai urmărit în felul acesta o albină meliferă, polifloră şi rebelă?
    (auci, gata! că parcă văz că m-apucă şi pe mine versificatu'!)
    :)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Bun. Îmi plac extratereştrii (dacă nu-s "degrabă vărsătorii de venin" prin ace ascuţite şi dibace!)
    :)))))
    Văleu,iar se ia!!!

    RăspundețiȘtergere