luni, 4 iunie 2012

Întâlnirea


  Nu e o povestire de Asimov şi regulile lui privind călătoria în timp.
Nu e nici "întâlnirea din pământuri"...


Eu şi... eu!


O fotografie intitulată "autoportret"!


  Am mai fost întrebat "bun, dar cine e pe umerii tăi?" 
Acum mulţi ani am răspuns "pe umeri sunt tot eu"!

Buclă temporală...

***


MIRABILA SĂMÂNŢĂ
Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt
rost să fac de seminţe, de rarele,
pentru Eutopia, mândra grădină,
în preajma careia fulgere rodnice joacă
să-nalţe tăcutele seve-n lumină.

Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor,
c-o stăruinţă mai mare
decât sub arcade cu flori,
voi umbla primăvara întreagă prin târguri
căutând vânzători de sămânţă.
Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l am
pentru tot ce devine în patrie,
pentru tot ce sporeşte şi creste-n izvorniţă.
Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în faţa
puterilor, în ipostaze de boabe,
în faţa mărunţilor zei, cari aşteaptă să fie zvârliţi
prin brazde tăiate în zile de martie.

Am văzut nu o dată sământa mirabilă
ce-nchide în sine supreme puteri.
Neînsemnate la chip, deşi după spiţă alese, imi par
seminţele ce mi le ceri.
Culori luminate, doar ele destăinuie trepte şi har.
În rânduri de saci cu gura deschisă -
boabele să ţi le-nchipui: gălbii,
sau roşii, verzi, sinilii, aurii,
când pure, când pestriţe.

Asemenea proaspete, vii şi păstoase
şi lucii culori se mai vad
doar în stemele ţărilor,
sau la ouă de păsări. Seminţele-n palme
de le ridici, răcoroase,
un sunet auzi precum ni l-ar da
pe-un ţărmure-al Mării de Est mătăsoase nisipuri.

Copil, îmi plăcea, despuiat de veşminte,
să intru-n picioare în cada cu grâu,
cufundat pân la gură în boabe de aur.
Pe umeri simţeam o povară de râu.
Şi-acuma, în timpuri târzii, când mai văd
câteodată grămezi de seminţe pe arii,
anevoie pun capăt fierbintei dorinţi
de-a le atinge cu faţa.

De-alintarea aceasta mă ţine departe doar teama
de-a nu trezi zeii, solarii,
visătorii de visuri tenace, cuminţi.

Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor!
Un gând de puternică vară, un cer de înaltă lumină 

se-ascunde în fieştecare din ele, când dorm.
Palpită în visul seminţelor
un foşnet de câmp şi amiezi de grădină,
un veac pădureţ
popoare de frunze
şi-un murmur de neam cântăreţ.


Lucian Blaga

21 de comentarii:

  1. Te salut!
    Interesant chiar mi-a placut !
    O noapte senina!

    RăspundețiȘtergere
  2. miros a vara versurile lui Blaga...

    RăspundețiȘtergere
  3. Dumnezeule...
    http://www.youtube.com/watch?v=g1mDNQLZ0Lo

    RăspundețiȘtergere
  4. E utilă ideea să te regăseşti în fiul tău ca şi cum ai străbate un tunel al timpului. Îţi permite perspective interesante asupra propriei persoane.
    Mie-mi place să descopăr în ceilalţi tot ceea ce nu sunt eu.

    RăspundețiȘtergere
  5. În cea de-a doua poză, judecând după profilul de efigie, am crezut iniţial că îl văd pe regele Lear, cel care şi-a pierdut coroana.Dar nu.M-am înşelat.E tot un rege, dar care, după modelul celui din istorie care dădea un regat pentru un cal, pare că ar zice "dau un regat pentru un fiu"!Deşi din poză vedem că nu e nevoie să dea aşa ceva...
    Long live the King and his son !

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca o intalnire, foarte emotionanta! O noapte linistita iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. fotografia asta imi rascoleste multe ,multeeeeeeee amintiri......placute !

    RăspundețiȘtergere
  8. =)))) inchide netul ....nu ai vazut ca deja mosu este dat disparut ?.....a abandonat si renii si sacii....=))))

    RăspundețiȘtergere
  9. noapte buna ,vise pufoase....

    P.S. sterg definitiv blogul !gata ...pun punct !

    RăspundețiȘtergere