Enciclopedia Dacica

vineri, 11 mai 2012

În muzica serii



  Ora 20, emisiunea "Pariu pe Prietenie" la  
  Poezie şi muzică împreună cu Claudia Minela, Monique, mister Alex şi alţii!
  Dacă doriţi sa faceti dedicatii muzicale sau să solicitaţi o melodie anume şi, de ce nu, să participaţi la comentarea poeziilor, intraţi pe id-ul de messenger romatthyradio@yahoo.com.

Poezii prezentate:
 

INOROGII

Refugiaţi în pietre, inorogii
Aşteaptă timpul, chipul sau o vrajă,
Privesc la stele printre orologii
Când viselor le sunt, de-a pururi, strajă


Din herghelii s-au rupt ca din blesteme,
S-au preschimbat, trăgându-se în logii
Şi-adastă să renască-n fald de steme.
Refugiaţi în pietre, inorogii.

De-atâtea ori privesc tăcut miraje
Şi-aş răsări, rupându-mă, din coajă
Dar navigând, dorinţa, în siaje
Aşteaptă timpul, chipul sau o vrajă,


Cu scrisul mă iubesc dorind doar pace,
Mai pescuiesc, nu mai tânjesc elogii
Când firul ţesăturii se desface
Privesc la stele, printre orologii.

Soldat bătrân, cu fire albe-n barbă,
Un punct pierdut în şerpuita najă,
Azi mai tresar păşind desculţ, în iarbă
Când viselor le sunt, de-apururi, strajă.

Când viselor le sunt, de-a pururi, strajă,
Privesc la stele , printre orologii,
Aşteaptă timpul, chipul, sau o vrajă,
Refugiaţi în pietre, inorogii.



SFERA

  
Azi sfera ta nu este nici elipsă,
Nu e nici prismă, cub sau piramidă,
E-un amalgam ce-n el ar vrea să-nchidă
Tot ce-a închis şi tot ce are lipsă.

Te-neci încet şi vrei ca o elipsă
Să-ţi lumineze viaţa, paşii, drumul.
Nu vezi că anii-ţi sunt mai toţi ca unul...
Azi sfera ta nu este nici elipsă.

Hai, lasă viaţa floarea să-şi deschidă!
De ce nu vrei să lupţi?Hai,luptă,speră!
Nu vrei să vezi că viaţa e o sferă,
Nu e nici prismă, cub sau piramidă.

 Ţi-e inima tăiată şi aridă,
E cui de-argint înfipt prea strâmb în vreme,
E-o gură amputată care geme,
E-un amalgam ce-n el ar vrea să-nchidă...

Tu nu mai vrei dar încă este chip să
Aduni în ea speranţe, dor, nu silă,
Să aibă, ca în visul de copilă,
Tot ce-a închis şi tot ce are lipsă.

Tot ce-ai inchis şi tot ce mai e lipsă,
E-un amalgam ce-n el vrea să te-nchidă,
Nu eşti nici prismă, cub sau piramidă,
Azi, dragă sferă, nu eşti nici elipsă.
  

POEM FINAL


Am să mă scriu într-un poem final,
Voi adia în glosse sau beție
Şi când arzând în visele de cal
M-oi spulbera în puf de păpădie

Eu voi zbura pe vânt dar şi pe ploaie,
Purtat de vise-n lumea fără mal
M-oi odihni, cînd poate, pe o foaie
Am să mă scriu într-un poem final.

Din când în cînd am să mai bântui doar,
Purtat de vânt, ca puf de păpădie,
Voi rătăci pe margini de hotar,
Voi adia în glosse sau beție.

Din inimă am să îmi fac un flutur
Să călăresc pe pe visele de val,
Apoi de amintiri am să mă scutur
Şi când arzând în visele de cal

Am să doresc întoarcerea-n văzduh,
Am să-ţi apar, în vise, numai ţie
Şi părăsind reîntruparea-n duh
M-oi spulbera în puf de păpădie.
M-oi spulbera în puf de păpădie
Şi când arzând în visele de cal
Voi adia în glosse sau beție
Am să mă scriu într-un poem final.

 Gongu Viorel


 UN SIMPLU ZAMBET

A fost deajuns un simplu zâmbet
Sa înfloreşti în mine un câmp de papadii...
O ploaie dulce, calda ca un bocet...
...câte batai mi-a saltat inima,
Nici n-ai sa ştii...

A fost deajuns un simplu zâmbet
 Şi apa marii parcă m-a cuprins...
Ca-ntr-un vârtej... ca-ntr-o vâltoare...
Ca-ntr-un sărut furat pe-ascuns...
Ca într-o îmbrăţişare...

A fost deajuns un simplu zâmbet
Şi-ai renăscut în mine verzi faclii...
Ai aruncat în mine cu rubine...
Ce au stârnit doar valuri de lumină,
Sentimente vii...

A fost deajuns un simplu zâmbet
Să-mi doresc să îţi sărut umărul gol...
Să simt al sufletului tău suspin
Şi să-mi trimit sărutul ca un sol
Pe-ale tale buze, ca un asasin...

A fost deajuns un simplu zâmbet!
E primăvară iar... e cer senin...
 
http://mralex-alex.blogspot.com/2012/05/un-simplu-zambet.html

17 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Multumesc pentru speranta, sa vedem, adica "sa auzim"...

      Ștergere
  2. Baftă! Să-nţeleg că eşti...organizator?
    :)
    Atunci îţi ţin pumnii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am incercat sa fiu dar "legea mea" a demonstrar inca odata ca e lege: cum imi bag nasul, cum iese rau...
      multam de gandul bun!

      Ștergere
  3. (vezi că am încercat un soi de traducere la prima strofă a cântecului pe care l-ai botezat "putem chema adevărul".
    :))
    E la: http://gramofon-gramofon.blogspot.com/2012/05/cerul-altor-vieti.html)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iar ma fugaresti... of...
      o sa reclam la "protectia persoanelor varstnice"...

      Ștergere
  4. Poezie minunată, iniţiativă bună, bucuria de viaţă, atunci e primavara!
    Un sărut şi un trandafir.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gata, am hotarat: de declar "cetatean de onoare" al blogului meu!
      sarutul il pastrez eu, trandafirul il ofer, din partea ta, echipei care a incercat...
      Multumesc, multumim!
      Cafea + soare = imbratisare din partea mea!

      Ștergere
  5. Da, am apucat să ascult şi eu puţin şi mi-a plăcut.
    :)
    Cred că micile probleme care mai apar sunt inerente oricărui început, aşa că nu vă descurajaţi. Ele vor deveni, în final, o colecţie de amintiri amuzante pe care le veţi povesti cu plăcere.
    Dar asta o ştiţi şi voi, că sunteţi "copii" mari.
    :)
    Sunteţi frumoşi. Chiar sunteţi!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru intelegere...
      Multumesc pentru cuvintele frumoase...
      Asa se intampla cand dorinta e mai puternica decat realitatea...
      Imi cer scuze pentru "incidente"...
      Multumesc pentru auditie...

      Ștergere
  6. Mă stânjenesc toate aceste mulţumiri.
    În ultima vreme spun / scriu întocmai cu ceea ce cred, fără a mai apela la vreo mască socială. Dacă aş fi avut o altă părere, ai fi aflat-o la fel de direct.
    Poeziile alese sunt frumoase, muzica - romantică, iar voi - oameni de spirit.

    Incidentul tău, care pe mine m-a amuzat - iar amuzamentul e unul cu drag şi simpatie, îmi aduce aminte de un incident prin care am trecut şi eu, cândva.
    Într-o dimineaţă, coboram cu scările rulante, la metrou şi un curent de aer stârnit pe neaşteptate m-a prins nepregătită şi mi-a ridicat fusta-n cap. Aveam o fustă cloş destul de scurtă, dar largă, care se ridica din toate părţile, oricât aş fi încercat s-o ţin în jos. Cred că mi-ar fi trebuit cel puţin vreo 12 mâini,ca să reuşesc.
    Ei bine, din cauza aceasta, doamna serioasă şi distantă care eram s-a transformat pe loc în cea mai jenată femeie din lume.
    E cam nasol să ştii că un peron plin de oameni ţi-a admirat lenjeria intimă, fără ca tu să ai această intenţie.

    Aşa că nu-ţi cere scuze! Într-un anume fel, a fost amuzant. Poate sună egoist, dar a fost o ocazie neobişnuită de a asista la o discuţie privată dintre doi bărbaţi. Despre femei.
    :)))))))))))
    (Gata, că nu vreau să te stânjenesc mai mult decât presupun că eşti deja.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o doamna "blue" cu obrajii albastri?
      hmmmm, oare unde sa caut echilibrul coloristic????

      Ștergere
  7. Ba erau ca sfecla aceea cu care umpleai azi dimineaţă bobul de orez!!
    :))
    Şi acum îmi amintesc foarte clar parcursul meu pe peron, printre spectatorii streaptease-ul meu involuntar.
    Jenant, de n-am cuvinte!
    Din nefericire, majoritatea călătorilor priveau pe direcţia scării, ea fiind tot aia cu cea din care trebuia să vină metroul.
    Deci, pentru ei a fost ca la teatru!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  8. O, imi imaginez splendoarea aparitiei...
    Cand mai ai spectacol?
    Imi iau bilet in primul rand, sa te privesc in... ochi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Curat spectacol!
    Câteva zeci de secunde am luptat pe viaţă şi pe moarte ca să conving fusta să nu mai îmi stea ...guler.

    Dar, m-am învăţat minte! Dacă - prin absurd - aş mai purta acea pârdalnică de fustă, atunci de îndată ce am pus piciorul pe scara rulantă, am să-o vâr între coapse şi-am s-o apuc cu ambele mâini, ca să nu se mai clintească. (Pretenţia mea este desigur, o figură de stil, căci la felul in care e croită...slabe speranţe. Ei îi place "guler".)

    RăspundețiȘtergere
  10. :))
    toate lucrurile interzise sunt ademenitoare...
    pun pariu ca zilnic te uiti la fusta din garderob si iti faci, mental, un traseu spre metrou...

    RăspundețiȘtergere
  11. Tout au contraire, aş zice.
    Dacă ar fi după mine, chiar m-aş înfăsura în burqa. Şi chiar şi aşa mi s-ar părea prea puţin.

    RăspundețiȘtergere