În liniştea serii

AI ARUNCAT

Ai aruncat eşarfa şi mănuşa

La primul coş în drumul tău pe stradă,

Ai tras în urma ta nu numai uşa

Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă.

Nu ţi-a păsat de lacrima din barbă

Te-ai plictisit, prea veche e păpuşa

Şi lângă ea, lîngă un gard pe iarbă,

Ai aruncat eşarfa şi mănuşa.

Cu sufletul şi inima ucise,

M-ai părăsit şi fără să se vadă

Ai răsturnat tot sacul meu de vise

La primul coş în drumul tău pe stradă.

Vraja s-a rupt de-un bici între blesteme,

Merlin ţi-a pus în mînă nuieluşa

Şi ca iubirea mea să nu te cheme

Ai tras în urma ta... nu numai uşa.

Când azvârleai secundele cu tine

Mi-ai socotit iubirea ca o pradă,

Tu ţi-ai întors privirea de la mine 

Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă

 

Ca zâmbetu-nghetat să nu se vadă

Ai tras în urma ta nu numai uşa.

La primul coş, în drumul tău pe stradă,

Ai aruncat eşarfa şi mănuşa. 

 Gongu Viorel