marți, 1 mai 2012

pe scări



Singur,fără nimeni....


Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,
Pe fiecare de singurătate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.

Ferească-mă noroiul de noroaie,

ferească-mă plouândul nor - de ploaie,
ferească-mă singurătea mea
ca singur să mă nărui pe podea.

Şi gura să-mi aud cum milă cere,

vreunor paşi din vreo apropiere,
şi, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.

Atăt de singur sunt pe-acest pământ,

că nimeni nu va şti dacă mai sunt.


Adrian Păunescu


3 comentarii:

  1. trist de adevarate versurile lui Paunescu...
    trist de frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  2. asta e chiar culmea!
    nici comentariul meu nu s-a afisat...

    RăspundețiȘtergere
  3. iubesc .....poeziile lui Paunescu !

    RăspundețiȘtergere