Râsul din zori...

 Grădinile mă atrag... În copilărie furam corcoduşe, acum m-am specializat în texte şi imagini... Obiceiurile bune pier greu, nu?


Şi sunt şi puţin curajos, în dimineaţa asta am sărit gardul unei grădini păzite de un... balaur!


Balaurul:

şi grădina:

"Acu’ câteva luni, asistând la o discuţie pe teme auto, am auzit pe cineva cu pretenţii de cunoscător afirmând  că ştergătoarele de parbriz trebuie înlocuite anual. Am fost şocată!
Adicătelea faptul că eu conduceam în fiecare seară, la-ntoarcerea către casă, mai degrabă prin pipăirea drumului decât prin observarea lui directă (prin fanta de câţiva milimetri cu vizibilitate) nu era normal? Răscolind printre amintirile de-acu 4-5 ani, cu un brotac furibund tânăr, imberb şi superb, cu ştergătoare noi nouţe, a trebuit să recunosc că la acea dată nu trebuia să conduc, în caz de ploaie, prăvalită peste volan, cu un ochi lipit de parbriz . Aşa că următoarea mea investiţie a constat în achiziţionarea a două ştergătoare de parbriz noi-noute, frumoase, negre, suple, promiţătoare de delicii vizuale.
O lună jumate au zdrăngănit în porbagaj, pe bancheta din faţă şi pe bancheta din spate. Pe rând am eşuat în montarea lor eu, Brotacul Consort, un vecin şi doi clienţi. Pâna la urmă un nene s-a supărat pe ele şi le-a pus unde le era locul fără să ţină cont de împotrivirea lor. N-am apucat să văd foarte clar ce le-a făcut, n-am auzit decât sfârşitul încantaţiei folosite “… şi cine v-o făcut!”. Important e că funcţionează. Am reţinut exact persoana, aşa că la anu’, pe vremea asta, am să-i fac o vizită cu două ştergătoare de parbriz în mână.
Moamaaa şi ce mai funcţionează! La o trecere lină şi şăgalnică peste parbriz imaginea devine instantaneu clară, atât de clară şi de curată încât te-ai tot plimba prin ploaie admirând vrednicia cuminte a ştergătoarelor celor noi. Singura problemă e că de când le am nu mai prind ploaie. De unde până la momentul marii înlocuiri se-apuca de plouat cum îi dădeam cheie brotacului, de la o vreme încoace fulgeră, tună, bate vântul ca nebunul, da’ picuri de ploaie ioc!
Azi, pe seară, la birou, am văzut dintr-o dată cerul negru-gălbui.
 - Furtunăăăă – mi-am zis, plină de speranţe.
 Într-un suflet mi-am strîns bulendrele şi-am ţâşnit către casă, da de-da de mă prinde o ploaie adevarată pe drum… Şi m-a plouat de m-a rupt: 5 picuri pe drum şi încă câţiva după ce am ajuns acasă."

Parola de acces în grădină: atentie, balaur!