duminică, 6 mai 2012

Irizări

Frumoasa Irina

La Curţile Nouă, din capăt de ţară, Tremură din vârfuri plopi cu frunza rară... Nu ştiu: mândrul soare străluci deodată, Ori în prag frumoasa Irina s-arată? Şi-n cosiţă-şi prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fântână şi vine zorită. Fluiera mierliţa, striga cucu-n leasă: Cucule, azi-noapte m-am visat mireasă... Pune jos oleacă albele cofiţe, Scutură de rouă negrele-i cosiţe; Cată peste umăr, inima-i îngheaţă: Soarele pe dealuri s-a-nvelit în ceaţă... Galbenă de spaimă vine-n fuga mare: Mamă! grea furtună ameninţă-n zare... Negri ca păcatul nouri se ridică... Inimioara toata mi-a-ngheţat de frică! Draga mamii, dragă! Vestea ta nu-i bună! Nu-s nici nouri negri, nu-i nici grea furtună... Ci păgânătatea într-acoace vine Ca să mi te ceară, Irino, pe tine... Creşte-n zare goana pulberii stârnite, Zguduie pământul ropot de copite... Aleargă prin casă bătrâna şi plânge, Frumoasa Irina mânuţile-şi frânge: De-acu, mamă dulce, rămâi sănătoasă, De te-a-mpins păcatul să mă faci frumoasă... Fost-ar fi mai bine să mă-nghită iadul Decât să mă vadă roabă Ţarigradul!... ... Spumegând se bate Dunărea pe maluri, Caicul porneşte clătinat pe valuri, Soarele preschimbă apele-i în sânge, Frumoasa Irina se roagă şi plânge: Turcule, dă-mi drumul să mă-ntorc la mama, Mi-am uitat pe masă salba şi năframa; Mi-am lasat acolo lada mea de zestre, Şi-au rămas orfane florile-n ferestre... Dunărea bătrâna curge tulburată, Frumoasa Irina stă îngândurată, Şopotind se-ngână valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume... Nu-i seraiul vrednic tu să-i fii podoabă! Nu-i vrednic sultanul să te facă roabă!... Soarele se stinge scăpătat pe dealuri, Şi-a pierit frumoasa Irina sub valuri...

... Iar de-atunci bătrânii spun că-n locul unde Şi-a găsit copila mântuire-n unde, Dunărea mi-aduce apa vecinic lină, Ca să doarmă-n pace frumoasa Irină...

Stefan Octavian Iosif