Cugir, după prânz

Siesta cu ochii la cer, normal...

şi "problematica"! Într-un comentariu mai vechi, Fosile şi pietre m-a întrebat cum pot sta de vorba cu o... mină! Las la o parte frumuseţea situaţiei, dialogul dintre o "fosilă" şi o "mină" şi îincerc să răspund.

Uite cum stau eu de vorbă cu o mină! Şi ne înţelegem!

Cănd sunt visător, îmi imaginez că sunt cu toate pânzele sus, călătorind pe mari şi oceane...

Dar nu sunt un visător! Sunt un realist prin definiţie! Mereu atent, mereu cu privirea pe realitatea imediată!

Meritele mele au fost cântate de poeţi:

"Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine."

Şi există şi videoclipuri!

Aşadar totul este în MINE!

Aştept replica, Domnule... Fosile şi pietre!