liliac al..ien

 - Îmi doresc liliac alb, rosti ea, visătoare...


Voinicul s-a ridicat imediat, a scos din grajd aparatul bătrân, i-a dat să mănânce niste jar alcalin şi a pornit în lumea largă.

- Nu aţi vazut liliacul alb? întrebă el.
- Oh, e plecat la piaţă, trebuie să facă o pizza vegetală şi nu avea ceafă de... spanac! Dar te putem însoţi noi, voinicule...

- Aici e ţara liliacului alb? a întrebat voinicul.
- Ce fel de cafea ai băut, tinere? Arătăm noi a liliac de 80 de ani? Halal să-ţi fie, al cui eşti?

 

 - Bună ziua! Aş dori să fac o fotografie cu Liliacul alb pentru...
- Nu mă miră, cercel în ureche ai, pe braţ tatuaj cu trei de K, rasistule! Pe el!

Abia a scăpat, în miros de tălpi arse de la startul fierbinte... S-a oprit să îsi tragă sufletul la umbra unei porţi din lemn...ăăăă, mă rog, chestie veche, clişeu.

- Ştiu ce cauţi... a auzit un glas de miere. 
A privit atent în jur... Nimic! A privit chestia aia violet în ochi, să vadă dacă zâmbeste! Nimic...
- Liliacul alb e in inimă, a zis iar glasul, în adieri de flori de salcâm!